Praf şi pulbere!
Căutam nişte baterii AA în redacţie, aşa că am răscolit toate sertarele. E incredibil câte porcării pot să găzduiască sertarele şi dulăpioarele abandonate de oamenii care au trecut prin redacţie! Am găsit aşa:
- o tonă de mauşi vechi, inclusiv de-ăia cu bilă
- „prezervativul” de la o umbrelă
- un borcan cu dulceaţă, vechi de cel puţin doi ani
- o cană, un pahar, două castroane de-ale mele ;;)
- câteva tastaturi vechi, de pe care s-au scris, probabil, sute de ştiri
- pungi, plase, punguţe
- foarte multe hârtii
- tot felul de cabluri, mufe, multe chei abandonate
- o punguţă misterioasă, în care era un pahar maro de cafea de la automat
Paharul ăsta de cafea mi-a atras atenţia, aşa că am deznodat punga – de ce era paharul pus într-o pungă e o chestie care mă depăşeşte – şi ce credeţi că am găsit în pahar? Cafea uscată.
Adică în păhărelul ăla, pe care-l cunosc bine, că am băut sute de cafele în pahare identice de la automatul amplasat la parterul clădirii Cepromin din Deva, a fost odată cafea făcută din prafuri şi apă fierbinte. Şi cineva, nu ştiu cine, s-a gândit să pună o treime dintr-o cafea de la automat în pungă, cu tot cu pahar, şi să ascundă punga într-un dulăpior din redacţia noastră. De ce? Habar n-am.
Dar iată cum arată „cafeaua” de la automat după unul sau mai mulţi ani – cine ştie de când o fi acolo, poate de trei ani, de când ne-am mutat în Hunedoara, unde nu mai avem automate de cafea şi trebuie să ne facem singuri cafeaua?! – petrecuţi într-o pungă de plastic.
Mă gândesc că dacă n-o găseam eu şi ar fi rămas acolo încă vreo câteva sute de ani, generaţiile următoare de arheologi ar fi avut de furcă în încercarea de a afla ce reprezintă roca aia maro prezervată în plastic.
Am lăsat-o aşa, n-am avut timp şi nici răbdare s-o „sparg” sau să torn apă fierbinte peste ea. Dar poate nu uit săptămâna viitoare şi fac un experiment. Chiar sunt curioasă ce se întâmplă dacă o dizolv în apă fierbinte. Miroase la fel ca o cafea de la automat? De gust nu ştiu ce să zic, parcă n-aş mai bea aşa ceva după ce am citit articolul ăsta.
P.S.: Florico, tu eşti bine?
Wow….ok….nu cred ca mai consum. Adica stiam ca nu e sanatoasa dar acuma ca vad si chestia asta.. yucky!
Ma gandesc sa nu fie cumva vorba de un atac de marketing al producatorilor de cafea boabe impotriva celor de prafuri solubile… :)) Desi roca aia sfarimicioasa arata asa de horror ca-mi vine sa nu ma mai ating niciodata de zeama aia de la automate! :D
Mi s-a cam luat de cafea de la automat dupa ce am citit articolul asta :)
Unul dintre motivele pentru cre ma bucur ca nu mai merg la serviciu este ca am renuntat la cafeaua de la automat. Acum ma bucur in voie de cafetiera mea si de „nectarul” pe care mi-l ofera.
@vienela: Şi eu lucram într-o vreme la o firmă care avea mai multe automate de cafea şi îmi luam măcar câte una de la fiecare, ca să nu fac discriminare. Erau zile în care beam atâtea cafele câte fise de 50 de bani găseam în buzunar. Săraca inimă!
Mai bine te duceai sa cumperi niste baterii decat sa gasesti atatea lucruri, iar despre cafeaua de ala automat m-am lamurit de acum o sa incerc pe cat posibil sa o elimin.
Multumesc mult pentru acest articol chiar a fost amuzant pe alocuri.
@implant dentar: De ce? Dacă mă duceam după baterii, nu mai găseam „cafeaua” asta şi nu mai scriam pe blog despre ea.
@Denisa:
Da ai mare dreptate mai ales ca este un articol funny ..
Imaginile vorbesc de la sine…
ce vi se pare asa de yucky…arata ca ciocolata :))
@ramona: Cafeaua adevărată nu arată aşa după câţiva ani… e yucky orice ai zice.
Dupa ce am citit postarea…am deschis sertarul biroului si am gasit o multime de chestii nefolositoare. Experienta imi spune insa ca dupa ce le arunc, o sa am nevoie de cel putin una din ele. O fi vreo chestie a la Murphy! Cine stie?! :) Nice blog, Denisa!
eu nu cred ca ma abtineam sa nu fac ceva cu roca, nu stiu daca o degustam, dar macar ceva experimente :)