De felul meu, nu sunt foarte mofturoasă atunci când vine vorba de mâncare. Nu am întâlnit prea multe feluri de mâncare pe care să le urăsc sau din care să refuz să gust pentru că ar arăta dubios. În general, mănânc ce este sau ce-mi dai, iar dacă nu am mâncare gătită, nici o problemă: mănânc ceea ce eu numesc uscături. Uscăturile sunt sandwich-urile reci, pâinea cu unt / brânză / pateu / salată de vinete / pastă de peşte / salată de icre plus ceva carne – salam, şuncă – şi legume – roşii, castraveţi, ridichi, ardei, ce este în frigider.
Pâzârâc
Când eram mică, ai mei făcuseră rost de undeva de nişte mini-conserve de carne din China. Ca o paranteză, în anii ’80, bunurile fabricate în China erau considerate de calitate superioară şi numai românii norocoşi sau descurcăreţi făceau rost de produse chinezeşti de-alea bune. Ciocolata chinezească era de o mie de ori mai bună decât mizeriile pe care le găseam la Alimentara. Ei bine, conservele alea de carne, de dimensiunile unui pateu mic – pe care şi acum le văd, frumos aliniate în cămară –, erau cele mai gustoase chestii pe care le mâncasem eu până atunci, aşa că mâncarea mea preferată era PZRC, citită pâzârâc, adică pâine cu zacuscă, roşii şi conservă.
Bag seama că fraţii noştri chinezi au descoperit mai din timp utilitatea glutamatului monosodic, mai cunoscut drept potenţiator de aromă. E secretul oricărui aliment ieftin, pe care-l mănânci de parcă ar fi ultima bucată de mâncare de pe Pământ; eu sunt aproape sigură că în conservele alea era şi monosodiu glutamat, dar cine să-mi confirme? Şi să fi fost trecute toate ingredientele pe etichetă, cine ştia, în urmă cu 20 de ani, ce-i ăla monosodiu glutamat? Cui îi păsa, atâta timp cât aveai cămara plină cu conserve de carne?!
Ce voiam să spun este că în copilărie, felul meu de mâncare preferat era… PZRC. Şi astăzi aleg să mănânc uscături dacă nu am mâncare gătită la dispoziţie, dar de când soţul meu şi-a descoperit talentul de bucătar, nu mi s-a mai întâmplat să nu am ceva gătit în frigider. Sigur că e mai sănătos să găteşti în casă, atât pentru organism, cât şi pentru buget!
Alternative la gătitul acasă
De curând, MasterChef-ul familiei şi-a cumpărat [încă] un robot de bucătărie: Moulinex MasterChef. Nu s-a lăsat până nu i-a reuşit reţeta de macarons şi îmi place că nu se plafonează – chiar dacă a găsit o reţetă care „merge” şi care e pe placul tuturor, data viitoare va face una şi mai grozavă, cu ingrediente şi mai ciudate – „mai neobişnuite” nu cred că-i corect, dar ultima dată a gătit urechi de lemn, deci chiar nu „risc” să mănânc şniţele în fiecare duminică!
Robot de bucătărie Moulinex Masterchef
Cu toate astea, mai sunt zile în care bucătarul nu are chef să facă nimic de mâncare. Aş putea să pun mâna pe o carte de bucate sau pe un blog culinar şi să încerc să fac eu ceva de mâncare; s-au mai întâmplat şi de-astea, am făcut… şniţele! Numai că nici eu nu am întotdeauna chef de deranjul pe care îl presupune gătitul, aşa că uneori apelăm la restaurantele care livrează la domiciliu. Din păcate, în Hunedoara sunt puţine variante din care să poţi alege: în afară de pizza, câteva „modele” de paste, ceafă la grătar şi piept de pui la grătar, nu prea ai ce comanda. Ai mânca o salată? Ghinion, trebuie să ţi-o faci sau să te deplasezi la restaurantul care serveşte aşa ceva. Ai chef de o ciorbă? Supă la plic sau îţi fierbi tu legumele. Vrei ceva mai complex de-atât? Mută-ţi gândul!
Fericiţi cei ce locuiesc în oraşele mari, că a lor este împărăţia meniurilor bogate! Iar în Cluj-Napoca şi Bucureşti, aveţi la dispoziţie FoodPanda, un site care vă oferă posibilitatea de a încerca toate tipurile de mâncare de la restaurantele din zona voastră.
Voi ce faceţi când nu aveţi chef de gătit? Mergeţi la fast food sau comandaţi de acasă ori de la serviciu?
Daca as fi singura as manca numai uscaturi, sandwich-uri reci…dar cu sotul si copii sunt nevoita sa fac mancare. Mi-ar placea sa gatesc din placere nu din necesitate!
Si cine te opreste?
@Radu-Mihai: Păi dacă nu mai are timp şi pentru ea…
http://www.dopopoco.ro sau andosfood.ro
des! cel putin o data pe saptamana in familia mea! :P
Nici eu nu ma omoram cu gatitul inainte de a avea copilul. Cu un mancacios-gurmand-pofticios, adica acelasi lucru la puterea a treia, ma mai descurcam, dar cu doi deja a devenit prea mult. Asa am inceput sa gatesc vrand-nevrand, si in timp chiar a inceput sa-mi placa. Acuma, sunt experta economiilor la gatit :)) Si se pare ca imi ies bune :))
Mie inca imi place sa mananc iarna paine cu untura, bulion, branza si ceapa rosie.
Imi place sa gatesc si multi spun ca imi iese mancarea buna, insa am chef tot mai rar sa bucataresc. :))))
Imi place mult noua tema! Sa nu o mai schimbi!
D’apoi cea mai buna mancare pe care o manc cu placere de fiecare data e: pita, clisa, telemea, porodici, ceapa ba si piparci. Ioai, imi ploua-n gura… un orgasm culinar nu alta. Inainte de a manca beau un paharel de palinca de prune si dupa vreo 2-3 pahare de vin de casa si apoi un somn bun.
In alta ordine de idei, frumoasa-i noua tema! :)
Desi erau vremuri grele, e amuzant cum ne aducem totusi aminte cu placere… Solutia noastra pentru momentele in care frigiderul era gol era painea cu untura si usturoi sau ceapa. Mergea bine si cu palinca mai sus mentionata:)