E a doua oară când mi se întâmplă; știți cum zice americanul – fool me once, shame on you, fool me twice, shame on me. Adică m-ai păcălit o dată, să-ți fie rușine, dar dacă m-ai păcălit a doua oară, să-mi fie rușine. Simt că dacă nu îmi fac publică supărarea, nu se va schimba nimic și voi fi luată de fraieră și a treia și a zecea oară.
Știți cum e când munca ta presupune să stai la un birou și să păzești niște pliante? Cred că e îngrozitor de plictisitoare, sincer vă spun. Nu aș putea să stau într-un loc atâtea ore și să fac frumos doar dacă vreun client are treabă cu mine. Dar, oricât de nasol e un astfel de job, îți pune pita pe masă și îți plătește facturile, iar la angajare sunt sigură că fiecare angajat semnează un contract și, eventual, primește o fișă a postului. Deci știe ce urmează să facă.
No… dar cum e când nici atâta lucru nu ești în stare să faci cum trebuie?
Prin ianuarie, după ce am câștigat ceva premii simbolice la un concurs online organizat de Shopping City Deva (mall-ul nostru de la oraș), m-am dus la „biroul de informații” ca să le revendic. Am stat mai bine de 10 minute și nu m-a băgat nimeni în seamă, pentru că la birou nu era nimeni. De fapt, biroul este o insuliță situată în mijlocul aleii care duce dintr-o parte în alta a mall-ului.
Nu mai știu exact cât am așteptat, cert e că la un moment dat am scos telefonul ca să caut un număr de contact de la Shopping City Deva și să mă plâng că nu mă bagă nimeni în seamă (după ce în prealabil mă sunaseră ei ca să mă atenționeze că expiră voucherele, să mă duc după ele odată). Găsesc numărul, apelez și… ce credeți? Sună telefonul fix. Era abandonat pe birou, împreună cu alte obiecte. Puteam să-l duc acasă, nu cred că m-ar fi oprit cineva. Poate că fata era la toaletă, nu? Dar cât să și stai la toaletă? Zece minute? Douăzeci? O oră?
Am abandonat și am revenit în altă zi, doar stau doar în orașul învecinat, ce mare lucru?
Acum, Shopping City Deva are un nou concurs. Am câștigat din nou ceva premii. M-am dus ieri să-mi iau voucherele, ca să nu mai aștept până în ultima clipă. Am ajuns la biroul de „informații” la ora 18:58. Nu era nimeni, ca de obicei. Nu-i nimic, îmi spun, că am timp să mă caut în geantă după copiile de buletin și pe mail după codurile câștigătoare, ca să nu o ținem pe domnișorică, atunci când o veni. Cât m-am coit chinuit eu (eram cu capul în geantă), domnișorica s-a apropiat tiptil de ghișeu și a întors cu scrisul către noi anunțul pe care scria că între orele 19 și 19:30 se află în pauză de masă. ȘI DUSĂ A FOST.
Nici măcar n-a avut bunul simț să ne spună: „Plecați, fraierilor, că eu mi-am luat pauza de masă!”. Deși ar fi fost din topor, i-aș fi apreciat sinceritatea, dar nu. S-a strecurat și și-a văzut de viața ei, fomiștii să vină altă dată, sau după 19:30, când va vedea și ea lumea în culori, fiindcă își va fi luat pauza de masă.
Ce să fi făcut? Să fi sunat iarăși supărată la numărul de fix de la Shopping City Deva, unde NU RĂSPUNDE ea? CSF, NCSF, vorba aia. Mi-am spus oful. Atenție, dacă ați câștigat un premiu la jocul Kissing Challenge, mergeți să vi-l ridicați la ora la care se află și domnișoara la biroul de informații. Când? A, nu se știe. Cum v-o fi norocul…
Foto featured: Sleeping, de la Shutterstock
Si cati/cate or mai fi ca cea prezentata de tine… Eu as fi sunat direct seful mall-ului si i-as fi cerut lui premiile castigate, daca ce-l platit sa o faca, nu o face.
Chiar ieri am ajuns la 16:50 la banca, vroiam doar sa fac un transfer si jegosul de ca casierie a vazut ca ma apropii si a fugit la usa si a incuiat cu cheia, chiar in fata mea. Banca se inchide la ora 5.
A vazut ce fata am facut si s-a intors cu spatele.
Dar, dam noi nas in nas, astazi.
Nu e prima data cand balacaresc pe cineva care e nesimtit.
Am invatat asta de la prietena mea cea mai buna . Se aprinde imediat si nu iarta incompetenta si aroganta. (sa ii zicem „X”).
O data, a sunat la o farmacie sa intrebe daca aveau niste cosmetice pe stoc (era o promotie la Bioderma si farmacia e destul de departe de ea, a zis sa sune, ca sa nu bata drumul pana acolo) si aia care a raspuns la telefon a zis ca nu stie. Face X o pauza si asteapta.
Tipa de la farmacie: „Mai sunteti la telefon?”.
X: „Da, mai sunt”.
Farmacista :” Pai v-am zis ca nu stiu daca avem”.
X:” Sunteti IN farmacie?”
Farmacista (cu un ton arogant) :” Evident, doar am raspuns de pe telefonul farmaciei”
X: „Si atunci? Cum nu stiti daca aveti produsul ala??”
Farmacista (nervoasa): „Adica, sa ma duc la raft??”.
X: „Evident, ca doar nu vin eu pana acolo, ca sa vad ce produse aveti voi in stoc”.
Cateva minute mai tarziu, se confirma ca au produsul respectiv.
Dupa cateva ore, intra X in farmacie cu chef de panarama si da nas in nas cu aia. O intreaba farmacista, daca cu ea a vorbit la telefon de dimineata si prietena mea zice ca da. Ii zice farmacista sa astepte cateva minute si se duce in spate si s-a intors, nu glumesc, cu o punga plina de testere de creme, de la toate dermatocosmeticele.
S-a imbunat fata si nu a mai zis nimic, lol.
Deci, practic, pana si farmacista a realizat ca a intins coarda si a mituit-o cu testere, ca sa taca :))))
Ale dracului, cand merg EU la farmacie si cer un tester, niciodata nu mai au. Pfff…
Astia, daca nu ii balacaresti putin, in public, nu se invata minte. Pe genul asta de oameni ii doare mai tare daca ii faci de cacat si nu taci. Ca se bazeaza pe tine ca esti om bun si da, ai zis bine, te ia de fraier.
Am mers în Oradea cu treabă și am intrat într-o farmacie cu care aveam o oarecare relația, în sensul că promovasem niște produse care se găseau acolo. Intru, mă uit, întreb de produsele alea, mă uit la ele, încerc să discut cu farmacista, n-am cu cine, că era lipsită de chef plus că avea pe cineva (nu mai știu dacă era o altă clientă sau ceva prietenă cu care stătea la povești, au trecut niște ani de atunci), mă uit la cutiuța cu mostre și pun mâna să iau ceva. Uah, ce urât s-a uitat la mine! Dar erau mostre gratuite. Nu m-am jenat. Am luat și mi-am văzut de drumul meu.
Și de atunci nu am mai intrat acolo. Și probabil că nici n-o să mai intru. E plină lumea de nesimțiți care lucrează la tejghele.
Buna seara, relatarea dumneavoastra face parte din categoria „vream ca-n afara” dar din pacate foarte multi dintre noi nu intelegm ca trebuie sa ne facem datoria pentru care ne afla pe acel post si intr-adevar pentru care am primit acea fisa de post. Totodata, tot din nefericire se observa din ce in ce mai mult, in domenii multiple, ca am uitat ce este acela BUN SIMT, educatia primara si facem parca totul cu delasare.