În orașul meu sunt multe spații comerciale care așteaptă să fie închiriate. Sunt puțini cei care au curajul să înceapă o afacere într-un oraș în care puterea de cumpărare se rezumă la ce e redus la Kaufland și haine ieftine (la reducere!) din second-uri.
De când m-am mutat eu aici, adică de 15 ani, în câteva spații comerciale s-au „întâmplat” afaceri dintre cele mai diverse. De exemplu, un spațiu a funcționat ca magazin de haine noi aduse din America, apoi a fost închis și redeschis ca magazin de piese auto ieftine. După o vreme nici vânzarea de piese n-a mai mers, așa că l-au făcut loto. Acum e închis, dacă nu mă înșel. N-am mai trecut pe acolo, dar aștept cu interes următoarea afacere de succes răsunător!
Un alt spațiu, tot în cartierul meu, a funcționat o vreme ca magazin alimentar. L-a falimentat, sunt sigură, un alt magazin alimentar (de fapt, un mini market #cudetoate) din apropiere, care e deschis non-stop. Din timp în timp, primul magazin era spoit, rebranduit și redeschis. Nu funcționa. Problema e că deși am vrut să îl vizitez măcar, nu am reușit, pentru că avea program de funcționare foarte scurt. Păi ce facem, când Profi e deschis până la 22 tu închizi la 16, când abia ies oamenii de la muncă?
Apoi, multă vreme, spațiul a stat gol, până acum, când cineva s-a încumetat să-l închirieze și să deschidă (încă) un magazin de îmbrăcăminte și încălțăminte second hand. Dacă au văzut oamenii că asta merge în Hunedoara… cred că sunt peste 100 de astfel de magazine în tot orașul, fără exagerare.
La vreo două săptămâni de la deschidere, mi-am făcut timp și am intrat și eu să văd minunea. Nu aveau ce să amenajeze în interior, pentru că jumătate dintre pereți sunt de fapt geamuri, așa că pe margini sunt haine, pe mijloc sunt haine și pe jos papuci.
Ce m-a surprins a fost faptul că toate hainele sunt aranjate pe culori. Color coordinated clothes? Păi ăsta e semn de OCD… și nu-i deloc sănătos când tu vinzi haine vechi să stai să le tot aranjezi pe culori. Nu zice nimeni că e rău să ai un magazin curat, frumos aranjat, în care marfa să fie la dungă. Ce mi s-a părut dubios a fost că am pus mâna pe o pereche de pantaloni și nici bine nu am apucat să mă uit la următoarea pereche, că deja cineva era în spatele meu, aranjând prima pereche de pantaloni pe care pusesem mâna.
Nu chiar așa, dar pe aproape. Și cu mai multe culori!
M-am îndreptat spre bluze și am văzut cu coada ochiului (nu-mi place să mă holbez!) cum pantalonii erau puși la linie, unul lângă altul. Apoi persoana care aranjase pantalonii a trecut la bluze. Clienții au ieșit, unul câte unul, iar eu i-am urmat, după ce am dat o foarte scurtă tură prin tot magazinul, cât să nu ratez ocazia vieții mele din cauza unor pitici pe creier. Nu am ratat nimic, am zărit niște bocanci murdari (perfecți pentru un hipster) la 30 și ceva de lei, am mai văzut câteva prețuri mari la bluze și dusă am fost.
Mi-ar fi plăcut să fac o poză. Bluzele aranjate pe culori arătau senzațional. Mi-ar plăcea să am și eu timpul și răbdarea necesare pentru asta, dar și să am haine în toate culorile.
Problema e că dacă tu îți întâmpini clienții cu țâfnă și în loc să-i lași să-și caute hainele, mergi în urma lor și le aranjezi, clienții nu vor reveni în magazinul tău. Nu e unic, sunt, cum spuneam, (multe) zeci de magazine cu haine vechi în orașul ăsta. Adaugă la asta faptul că ești în capătul satului și ai prețuri mari și obții rețeta sigură a falimentului.
Păcat că oamenii ăștia intră în afaceri cu speranțe mari și fără să își întrebe prietenii sau apropiații dacă e OK ce fac.
Foto: Wardrobe 1 și wardrobe 2, de la Shutterstock
In Iasi am vazut ca prind foarte bine outleturile. Am descoperit recent un outlet care din cate mi-am putut da eu seama aduce hainele din Spania. Colectii vechi ce-i drept, dar foarte frumoase si uneori la mai putin de jumatate de pret.
Eu evit magazinele care sunt goale si n-au niciun client la momentul in care eu imi doresc sa intru. Mi-e urat atunci cand ma intreaba „cautati ceva anume?” sau „ce anume v-ar interesa?”. Atat timp cat am ochi si gura, lasa-ma sa ma uit, duduie! Iti eu ajutorul daca e nevoie!
O, da, și eu la fel. Doar dacă sunt în căutare de ceva, atunci intru oricât de gol ar fi. Altfel, mai ales când vânzătoarea caută un pic de soare sau fumează fix în ușa magazinului și ca să intru trebuie să o deranjez, adio, nu intru nici picată cu ceară.