Zilele astea aşteptam să primesc un colet – colet, nu coleg! =)) – prin curier. A ajuns astăzi, când un tip de la Cargus m-a sunat ca să mă întrebe unde sunt. I-am spus că sunt acasă şi că îl aştept, m-a întrebat cum să ajungă la blocul meu. După ce i-am explicat cu lux de amănunte, mi-a răspuns:
– Puteţi să coborâţi dumneavoastră? Ajung în trei minute şi sunt cu o Dacie papuc.
– Bine.
Eu tocmai mai trezisem, aşa că s-a dus tata după colet. Ăntre timp, mi-am dat seama că numărul de pe care m-a sunat curierul este acelaşi care mi-a dat, ieri, nu mai puţin de trei bipuri. Da’ nu bipuri adevărate, ci de-alea zgârcite, cât să apară apelul pe ecranul telefonului. Abia dacă a sunat.
Trei bipuri! Dacă a văzut că nu îl sun înapoi, şi-a făcut milă şi m-a sunat el… azi. Şi dacă eu aveam nevoie de coletul ăla ieri şi nu azi? E criză şi până şi firmele de curierat se resimt. Acum lucrează cu bipuri.
Probabil ca le sunt impuse curierilor niste limite de convorbiri si atunci incearca si ei cu niste bipuri, ca dupa aceea sa-si poata suna gagica.
Colegul pe care-l asteptai nu poate merge cu taxiul? Doar cu un curier? :-D
Auci, nasol!
Stai sa vezi pe vremea cand nu era criza, eu eram in mare agentie de publicitate – nu spui unde, clientul era in mare multinationala – nu spui care ca e rusine, si imi dadea bip sa il sun :-))
Urasc chestia asta cu bip-ul. Dar si mai mult urasc alta treaba: sa sun pe cineva si sa imi inchida ca ma suna el inapoi, deh, ca sa imi faca o economie.
cat de mare era coletul in care ti-ai bagat colegul? Ca parca stiu ca au o dimensiune maxima admisa a coletelor cei de la Cargus
@Lumea mare: si eu sunt de acord cu voi la faza cu inchisul si sunatul inapoi. :)
LumeaMare: Şi eu fac urât când mă sună oamenii înapoi [uite]. Zău, am bani cât să dau un telefon!
Iti recomand Fan Courier. Pana acum n-am avut nici un fel de probleme cu ei, si am trimis o groaza de plicuri si colete peste tot prin tara. Plus de asta, nici nu dau bip-uri oamenii, din contra, te suna si de mai multe ori ca sa confirmi.
Ioana, nu am ales eu firma de curierat. Şi oricum şi cei de la Fan Courier sunt… hmm. Am încercat să trimit un colet şi nu am reuşit, două zile la rând, să dau de vreun curier, la telefon.
Lui Buhu trebuiau sa-i aduca un telefon vineri, dar au plecat fara sa mai sune. N-au gasit acasa persoana respectiva si si-au luat talpasita. Nici macar un telefon n-au dat. Deci, adevaru-i ca sunt niste zgarciti notorii!
Bine ca au mai batut luni un drum si i l-au adus. A trebuit sa lipseasca de la scoala pentru asta. Cargus sucks!
Da, si eu sunt de parere ca Fan Curier > Cargus.
Si Fan Curier are escapade de genul. Acum aproximativ 1an am facut o comanda la ei. Dupa aproximativ 3zile de asteptat aiurea (timp in care pachetul meu a ajuns prima oara la Timisoara apoi la Arad, pentru ca intr-un final sa ajunga la Hunedoara), ma suna baiatul cu pricina de pe un numar fix de RDS. Conversatia a decurs ceva gen:
– Buna ziua, de la fan curier va sun in legatura cu pachetul bla bla
– Da, astept pachetul de 3 zile
– Pai eu momentan sunt in zona dumneavoastra la un client acasa, tocmai am livrat un pachet bla bla
Deci tipul acuma nici macar nu se mai chinuie sa ma sune de pe telefonul personal, foloseste fixul clientilor ca deh, e moca!
Da, nesimtit, pt. ca te-a rugat sa cobori. Datoria lor este sa livreze la usa. Asta ar trebui reclamat la firma.
Ca ti-a dat „bip”, nu stiu ce sa zic. Ca te-a sunat, ar trebui sa-i multumesti frumos. Serviciul „suna sestinatarul ca sa vezi daca domnia sa este acasa” nu prea exista. Intreaba-ti expeditorul (sau pe cel care a platit transportul) si ai sa vezi ca a platit doar transportul, nu si costul unei convorbiri telefonice cu tine.
Daca ar suna curierul pe toti destinatarii, ar sta mai mult pe telefon, de livrat si colecta, mai putin. Profitul firmei s-ar duce numai pe convorbirile curierilor.
Dar…deh, in romanica ne-am obisnuit sa ne punem numai in pielea clientului. Si nu orice client, ci unul care nu intelege ca are si el niste obligatii. Nu-i bine, nu-i frumos… Noi niciodata nu suntem furnizori de produse sau servicii. Sau daca suntem, suntem perfecti, nu-i asa ? Mai mult, ne pricepem la toate business-urile, stim chiar tot.
Dar cel mai mult ne pricepem la scris. Am putea fi toti scriitori, nu ? „Tinem bloguri”, ne exprima artistic, ca doar ne-am nascut poeti. Suntem ziaristi, lovim cu condeiul, spunem lucrurilor pe nume si-i punem pe toti la punct.
Dragilor, putina intelegere nu ar strica, zau asa.
Ma iertati, dar ma grabesc sa livrez. Poate-am sa revin, daca ma mai primiti…
Succesuri !
Eu cred ca expeditorul plateste ca pachetul sa ajunga la destinatar; daca curierul prefera sa arda gazul si sa piarda timpul sa vina la usa de sapte ori pana da destinatar in loc sa dea un telefon sa stabileasca o ora de intalnire treaba lui, dar sa dea beep e o nesimtire.
Asta am zis şi eu, chiar aşa s-a ajuns, să dai bip clientului? De unde să visez eu că curierul – cacofonie intenţionată – nu ştie cum să ajungă pe strada mea?
Pai da, expeditorul plateste ca pachetul sa ajunga la destinatar, daca destinatarul este acasa. Firmele de curierat / transport nu sunt firme de investigatii, care cauta diverse persoane. Livrarea se face la adresa mentionata de expeditor. Daca destinatarul nu este acasa (sau la adresa indicata pt. livrare), obligatia curierului, in functie de firma de curierat, este de a incerca livrarea o data sau de doua ori (2 zile consecutive). Obligatia lui este de a lasa o avizare scrisa destinatarului, la fiecare incercare de livare, acesta din urma avand posibilitatea sa contacteze curierul / firma. Daca destinatarul contacteaza firma / curierul dupa prima incercare de livrare (avizare), se stabileste un interval orar de livrare, care sa poata fi respectat de ambele parti. Daca acest lucru se intampla dupa a 2-a incercare de livare (o a 2-a avizare), destinatarul este invitat sa-si ridice pachetul de la sediul firmei. Nu va faceti griji din cauza costurilor. Curierii au rute, stabilite in anumite zone determinate ale orasului, pe care le parcurg zilnic. Costurile „plimbarii” pe acele rute sunt oarecum fixe si asumate. A fost azi, oricum va trece si maine prin acel loc (sau la cel mult 1 km. de acel loc). Deci, acel cost exista zilnic. De ce sa mai suporte si costul unei convorbiri telefonice ? S-ar putea, daca ar include in pretul transportului si acest cost, nu ? Dar nu este inclus, din mai multe considerente (nu vreau sa va plictisesc, detaliindu-le). Daca veti ajunge sa fiti clientii unei firme de curierat (expeditorul este clientul), cititi contractul bine (documentul de transport), ca sa intelegeti ce servicii vi se ofera.
Si eu consider bip-ul o nesimtire, dar incercam sa va explic ca, in acest caz, ar trebui sa aveti putina intelegere. Atat, nimic mai mult… Putina intelegere nu strica. Noi asta am uitat. Vedem lucrurile numai in alb si negru, tratam totul cu multa „mi se cuvine, eu sunt clientul”. De unde oare aceasta schimbarea a noastra ? De ce nu mai incercam sa judecam sau macar sa aratam intelegere ? Cred ca ne-a lovit prea brusc schimbarea. Am invatat numai jumatate din alte obicieiuri si atitudini. Le folosim fara masura si in situatii nepotrivite. Cred ca parintii celor mai tineri au uitat sa-si educe odraslele. Acestea sunt „clientii” de astazi. Sincer, le plang de mila.
Cu nesimtirea pe care o incerc, ma duc sa mai „bipai” si pe la altii.
Numai bine !
Nu stiu cum gandesti tu, dar mie o firma care da beepuri (mai ales in conditiile in care exista acum variante de abonamente super convenabile) mi se pare o firma de doi lei… si daca costul telefonului ala e prea mare atunci cereti fratilor 1 leu in plus la taxa si gata… in occident nu cred ca ai sa vezi vreo firma care sa dea beep clientilor. :))
Da, corect, cred ca firmele de afara nu dau beep-uri, dar te asigur ca nici nu-l suna pe destinatar.
Omul a dat beep, ok, nepoliticos, dar putem sa-i acordam putina intelegere. Imagineaza-ti ca nu era nimeni acasa, omul lucra „ca la carte” (cum am precizat in mes anterior), lasa o avizare, iar destinatarul era nevoit sa se deplaseze la sediul firmei sa-si ridice pachetul. N-ar fi fost chiar ok pt. destinatar. Reactia ar fi fost urmatoarea: bai, dar macar un beep sa-mi fi data, ca te sunam eu inapoi; acum ce fac ? tre sa vin sa-l iau eu de la voi, nesimtitilor !
Nu-s fun-ul beep-urilor, am mai precizat, doar ca trebuie sa mai si intelegem anumite situatii. Nu-i bine sa judecam pripit, sa acuzam fara sa intelegem… Asta-i mesajul pe care am vrut eu sa-l transmit.
Numai bine !
la cargus curierii au 10minute nationale .. multumiti DHL-ului
La chestia cu telefonul ,sorry, dar nu-ti dau dreptate ….ai platit un serviciu, nu mai multe….iar pana una alta, Cargusul nu are in oferta, prealertarea telefonica a clientilor! („Postasul suna intotdeauna de doua ori” -la usa ta,nu la telefon :)) Asa cum spunea un antevorbitor, acest lucru era cat de cat posibil acum un an ,insa decand Cargus a trecut sub tutela meseriasilor de la DHL „canci” minute….deh’….e criza…
P.S. Daca vrei sa fim uraciosi, afla ca eu in locul curierului in discutie, nu-i dadeam tatalui tau coletul :) profesional, ca sa ati faca ti-e hatarul ,baiatul e de condamnat :)
@om bun: Psst, nici nu trebuia să mă sune, aveam doar pretenţia să-şi facă datoria, şi anume să-mi vină la uşă cu coletul. Nu să-mi dea bip şi să mă cheme la „întâlnire” în oraş sau în parcare. Parcă de-asta folosim serviciile de curierat, ca să primim coletele acasă ori la birou, nu ca să ne dăm întâlnire cu necunoscuţii prin parcări, doar pentru că ei nu au chef să urce un etaj, două sau trei, nu? Ori am înţeles eu greşit, iar angajaţii firmelor de curierat nu au datoria de a livra colete?
Altfel, „să âţi facă ţi-e hatârul” este o exprimare în scris demnă de… pfff, ce să zic ca să nu jignesc pe nime’?
:) mea culpa ptr. ortografie …”touche mr. pussycat”. Chiar n-am votat cu Vanghelie :))
Oricum raman la parerea ca, mai putin subiectivism n-ar strica in posturile tale. Da, categoric, curierul a gresit ptr. ca nu a urcat la tine ,insa toate aceste derogari de la proceduri au fost facute doar ptr. ca, de foarte multe ori, de dragul maximizarii profitului, curierii nostrii sunt „asasinati” cu volume de munca aproape inumane :( iar ceea ce fac ,fac doar sa-si poata duce munca la bun sfarsit si sa nu ramana la sfarsitul zilei cu „avizate” (a se citi clienti nevizitati)
P.S. E plin net-ul de bloguri dedicate asa-ziselor „scapari” ale tertelor firme de curierat.N-ai face rau sa parcurzi cateva din ele ,nu de alta ,dar poate ti-ai da seama ce inseamna cu adevarat o tzeapa in domeniul asta !
Saru’mana Denisa ,si nu-ti mai oftica biata inimioara, asa, aiurea…amintestesti ca totusi”TRAIM IN ROMANIA’si inca „TRAIM BINE”!
deci baietii astia nu se joaca cu bip-urile :) http://danielmarton.ro/?p=2595
Cata nesimtire din partea curierului:
-ca nu aveti numele afisat la interfon
-ca nu puteti da 5 lei macar sa va puneti pe usa numarul apartamentului fara a mai fi nevoit sa urce de la parter numarand apartamentele pentru a ajunge la cel corect
-ca nu are loc de parcare cateodata si este nevoit sa va roage sa coborati pentru a primi coletul
-ca se aseaza cu fundul pe casa scarii pentru a va emite factura pentru serviciul prestat
-ca firma ii aloca un numar de minute pe care el le termina intr-o zi si apoi mai suna si de pe telefonul personal pentru a-si usura munca
-ca isi permite sa ceara unui director de firma seria la buletin acesta refuzand cu un motiv impertinent
-ca este obligat sa livreze un plic sau colet la o adresa incompleta pe motiv ca expeditorul nu cunoaste adresa corecta
-si multe alte motive pentru care curierii sunt destul de nesimtiti
Păţăşti, ce să zic?
@om bun: Stam cam „nasol” cu Limba Romana, chiar la toate capitolele… Sugestia mea este sa mai practici si sa mai studiezi, ca nu ti-ar strica, mai ales daca vrei sa-ti exprimi parerile. Eu recomand mai multa obiectivitate Denisei, nu „subiectivism”. Eu mi-am dorit sa vada faptele cu mai multa obiectivitate, zic eu…
@ex-cargus: sa nu exageram…
@Denisa: Insisti sa nu ai intelegere, pare-mi-se. Si a-i parea ca esti o „fetitica” intelegatoare. Oricum, numai bine !
Nu ești în măsură să dai lecții de limba română nimănui. Atât.
@Denisa
Ma rog, este parerea ta. Dar de ce crezi ca n-as fi in masura sa-ti dau lectii de Limba Romana ? Acum, fara suparare, eu sunt convins ca ti-ar trebui, dar nu am timpul necesar.