Cum e să fii casnică full-time?

Pentru că în ultimii ani am avut un job lejer, de doar trei zile pe săptămână (drept e că trei zile full), uneori mă simţeam ca o casnică. Aşa că, la un moment dat, după mai multe zile de spălat vase – spălat şi întins la uscat şi pus în dulap haine – aspirat şi şters pe jos – şters praful, am început să mă întreb cum naiba o fi să faci doar asta, zi de zi, toată viaţa ta? 

Dar cum o fi să mai ai şi unul sau mai mulţi copii, să faci de mâncare şi toată ziua ta să fie compusă doar din treburi casnice? Normal că seara miroşi a chiftele şi nu-ţi mai vine să „cânţi la două tigăi” înainte de a face un duş şi de a leşina în drum spre pat.

Sincer, eu sunt convinsă că aş lua-o razna dacă ar trebui să mă limitez la treburile casnice. Nu că nu ar fi important să ai o casă curată, nu mă înţelegeţi greşit, ba eu sunt chiar un picuţ obsedată de curăţenie şi nu prea pot să dorm liniştită dacă ştiu că mi-e casa murdară. Dar! Cum o fi să faci asta în fiecare zi a vieţii tale adulte? Nu o iei pe arătură ştiind că zilele tale încep cu pacheţelele pentru ăia micii, continuă cu ciorbă, şniţele, tocăniţă, spălat, şters, adunat, pus la loc chestii, pus masa, adunat masa, spălat vase, făcut teme, pregătit cina, servit cina, spălat şi adunat ce mai e de spălat şi adunat, culcat şi a doua zi o iei de la capăt, eventual cu variaţia „mers la piaţă, cumpărat mâncare, cumpărat produse de curăţat”?!

Cum supravieţuiţi acestei rutine voi, cititoare care nu că nu aveţi un serviciu, ci nu aveţi un serviciu remunerat, ca noi, restul? Întreb la modul cel mai serios. Ştiu că ziua pare scurtă mai ales când ai o mie de lucruri de făcut, dar şi aşa scurtă, cum e s-o dedici numai casei şi familiei?

Foto: Multitasking, de la Shutterstock