Poze din telefon
Post inspirat de Cristina Bazavan [care, apropo, organizează din nou un „sale caritabil” pe blog, acum e momentul să vă cumpărați chestii faine la prețuri mici și să faceți, în același timp, o faptă bună].
blog my mind
Post inspirat de Cristina Bazavan [care, apropo, organizează din nou un „sale caritabil” pe blog, acum e momentul să vă cumpărați chestii faine la prețuri mici și să faceți, în același timp, o faptă bună].
Le vedem în fiecare zi operele, uneori zâmbim și le admirăm cu plăcere, alteori ne oripilează. Uneori ne întrebăm cine-a fost idiotul care a putut crea așa ceva, alteori ne întrebăm ce minte jucăușă a putut gândi o operă atât de simpatică. Nu e vorba despre art directori [deși puteam folosi lejer introducerea asta și Read More …
Am văzut chestia asta pe Facebook și mi-am amintit de o fază care s-a întâmplat în cabinetul unui medic stomatolog, cu mai mulți ani în urmă [vreo 10, dacă-i musai să știți]. O să vedeți la sfârșit care-i legătura. Stomatologul cu pricina era, la vremea aia [și încă o mai fi, că dacă n-ar fi, Read More …
Am cunoscut, de-a lungul timpului, mai multe femei care trăiesc foarte intens. Nu-i nimic în neregulă în a trăi intens, dar exagerările de tot felul mă exasperează pe mine. Ghicitoarea care-ți spune ceea ce vrei să auzi Una dintre ele – să-i spunem E. – era divorțată și avea o relație [„trăia în concubinaj” sună Read More …
Pe când lucram la DHS [fabrica de biciclete de la Sântuhalm, cu patroni chinezi], un coleg mi-a povestit o fază amuzantă. Colegul, să-i zicem Tibi, era economistul sau contabilul firmei, nu mai ştiu exact ce funcţie avea, cert este că el era elementul de legătură între bancă şi firmă. Făcea destul de des drumuri la Read More …
Oraşul meu este o sintagmă care se poate referi la mai multe orașe: Timișoara este orașul meu pentru că acolo m-am născut; Orăștie este, de asemenea, orașul meu, pentru că acolo mi-am petrecut primii 12 ani din viață; Deva e orașul meu pentru că am locuit acolo până la 18 ani, iar Hunedoara, chiar dacă Read More …
Circa 1995. Din România pleacă o scrisoare către un destinatar din Statele Unite ale Americii. Destinatarul îşi schimbase adresa, iar românul care i-a scris nu ştia asta, aşa că a primit scrisoarea înapoi [nu ştiu ce termen folosesc americanii pentru „retur la expeditor”]. Pe plic, însă, exista un autocolant pe care era tipărită următoarea informaţie: Read More …
Mă tot gândesc la chestia asta de când m-am mutat în Hunedoara și nu mai am vecini care să pretindă respectarea unui program de liniște. Așa se întâmpla în Deva, stăteam în centru, într-un bloc plin de pensionari care de la ora 14 până seara la 18 sau 19 dormeau sau se odihneau și aveau Read More …
Se întâmpla la începutul anilor ’90, imediat după căderea regimului comunist. O familie de consăteni de-ai bunicii mele, cu care e foarte probabil să fiu într-un oarecare grad de rudenie, se întoarce în vizită în ţară, din Suedia, unde fugiseră, unul câte unul, de „sub” Ceauşescu. Întâlnirea noastră cu ei, pentru a primi tradiţionala cafea Read More …
Eram în clasa a cincea, la Orăştie, şi mă împrietenisem cu Laura, colega mea de bancă şi cea care, timp de un an, mi-a fost cea mai bună prietenă. Eram încă prea mică pentru petreceri în pijamale sau vizite prelungite la domiciliu, aşa că tot timpul petrecut împreună era la şcoală, în clasa noastră experimentală Read More …