blog my mind
În adolescenţă n-am avut foarte mulţi bani. Nu am avut telefon mobil până pe la sfârşitul clasei a XII-a, iar haine noi îmi cumpăram destul de rar. Era începutul anilor 2000 şi chinezii, după turci, găsiseră la noi o bună piaţă de desfacere a mărfurilor lor proaste, a hainelor care ţineau preţ de câteva purtări Read More …
Praf şi pulbere! Căutam nişte baterii AA în redacţie, aşa că am răscolit toate sertarele. E incredibil câte porcării pot să găzduiască sertarele şi dulăpioarele abandonate de oamenii care au trecut prin redacţie! Am găsit aşa: o tonă de mauşi vechi, inclusiv de-ăia cu bilă „prezervativul” de la o umbrelă un borcan cu dulceaţă, vechi Read More …
M-am trezit la 8 jumate în dimineaţa asta de sâmbătă, sâmbăta trecută cam tot aşa şi ieşind pe geam să măsor cu nasul temperatura de afară [înăuntru e bine, dacă am izolat!], mi-am adus aminte de dimineţile în care trebuia să fiu la şcoală la ora 8. Când locuiam în Deva, ajungeam la liceul Traian, Read More …
Sigur, nici mie nu-mi spunea mare lucru numele ăsta. De fapt, era o trupă foarte faină care a „scos” câteva melodii în urmă cu vreo 10 ani şi… gata, că aşa se întâmplă cu mai toate trupele bune în România. Dispar, pentru că nu cântă manele sau „etno”. Dar cum mi-am adus aminte de Camioane Read More …
Povestea primei zile este aici. După o zi super încărcată, odată ajunşi la hotel am leşinat care pe unde a apucat. Bine, eu eram pre[a]ocupată să văd noul episod din Comedians in Cars Getting Coffee, să fac duş, să-mi spăl un tricou, să-mi usuc părul, să-i urmăresc pe pietrenii afumaţi care încercau să se bată Read More …
Weekend-ul nostru a început de joia trecută, când am pornit, cu maşinuţa de la Autonom, spre Iaşi. Am ajuns vineri, dis de dimineaţă, ca s-o prindem pe mama lui Sebi înainte de a pleca la serviciu. Era ziua ei şi nu ne aştepta până luni, când urma să plecăm din Piatra Neamţ şi să ajungem Read More …
Săptămâna trecută s-a împlinit un an de la incredibilul concert Bon Jovi de la Bucureşti. Încă mai simt transpiraţia care-mi curgea din păr, pe frunte, pe nas, tricoul ud şi lipit de mine, cele aproximativ 60 de grade Celsius care ieşeau din asfaltul încins şi cei 50 de mii de oameni care au cântat, la Read More …
Când eram mică, ai mei îmi cumpăraseră un xilofon colorat, cu plăci din metal şi beţişoare din lemn. Fiecare placă era colorată diferit şi chiar dacă n-am devenit un mare muzician, cred că de acolo am rămas cu obsesia pentru dungi colorate. Eram atât de mică, încât nu puteam spune „xilofon”, îi ziceam „ţiloţon”. Îmi Read More …
Am mai scris eu un articol despre nimic ziua de marţi în care am explicat cât de mult „iubesc” ziua asta… n-o fi foc dacă mai scriu unul, mai ales că de când am tot schimbat structura link-urilor, nu-l mai găsesc. Azi – bine, ieri, dar o să public articolul ăsta cu data de 5, Read More …
Septembrie 1997. Atunci a început povestea Avon în România. Atunci când Avon a venit în Deva, eu tocmai ieşisem de la şcoală şi pentru că locuiam la doi paşi de casa de cultură, m-am dus, atrasă de agitaţia din foaier, să văd ce se întâmplă acolo. Încăperea era plină de femei care roiau în jurul Read More …