blog my mind
Cred că am mai scris asta pe blog. Totuși, mă gândesc că nimeni nu îl citește din scoarță-n scoarță, așa cum îl scriu și știu eu, așa că nu se supără nimeni dacă mă repet. Right? Unul dintre visele mele din copilărie era să fiu lăsată să petrec o noapte întreagă în supermagazinul Ulpia din Deva, Read More …
Ședeam în fund și mă gândeam la cât de sucită este lumea în care trăim, dacă s-a ajuns ca toaletele din mall-uri să fie de o mie de ori mai curate decât cele din școlile și spitalele de stat.
Așa de mult mi-ar plăcea să existe o firmă de curierat, UNA SINGURĂ, care să nu îmi răpească bucuria primirii unui cadou! Mi-ar plăcea să nu trebuiască să inhalez fumul de țigară al curierului care nu are chef să urce două etaje, „că io-s cu duba, știți, și nu am unde parca” (avea unde). Sau Read More …
Cică azi, 31 mai, este Ziua Mondială Fără Tutun. Așa zice un document Word atașat unui mail pe care l-am primit de la Direcția de Sănătate Publică a Județului Hunedoara. – Așa, și?, vor întreba fumătorii.
Să vă explic. Ceaiul PuErh (se citește cam așa: pu:ăr) provine din China, unde este recoltat la altitudinea de 1.500 de metri, în provincia Yunnan.
Am învățat va fi o serie cu scurte învățături de minte pe care le-am tras eu, ca să nu mai fiți voi nevoiți să faceți aceleași greșeli, cum ar zice site-ul ăla, VAIS. Se zice că prostul învață din greșelile lui, iar deșteptul din ale altora.
Cu fiecare nouă campanie electorală dinaintea alegerilor locale mă lămuresc că primarilor nu le pasă de noi. De 16 ani locuiesc în Hunedoara și niciodată nu s-a asfaltat parcarea sau măcar drumul secundar care duce spre blocul meu. De vreo opt ani tot glumesc că, poate, peste patru ani, în următoarea campanie electorală, apucăm și Read More …
Am citit cu interes articolul și o parte dintre comentariile de aici. Am închis tab-ul concluzionând că de data asta nu sunt de acord cu autorul (care nici măcar nu e Vali/Zoso, dacă te uiți cu atenție, deși nici nu e semnat articolul, trebuie să deduci că Dorin Lazăr l-a scris).
Nu știu ce e cu mine zilele astea; nici măcar pentru a citi comentariile voastre nu am deschis blogul timp de vreo trei zile, chestie care mie nu mi se întâmplă aproape niciodată. Și acum mi-am mai instalat și o drăcie de joc pe telefon…
Iubesc limba română. E ciudată, e grea, în ultimii ani, corectitudinea gramaticală în lima română pare să fie apanajul elitelor, rezervată celor câteva persoane care mai au răbdarea să o înțeleagă. Și totuși… se spune că limba evoluează, că se adaptează vremurilor.