blog my mind
A fost o vreme, la începuturile mele în blogosferă, când eram propovăduitoarea blogging-ului. Cum explicam cuiva ce e ăla un blog şi de ce îmi expun eu ideile online, încercam să-l conving să îşi facă un blog. Cu câţiva oameni am reuşit, dar nici un blog dintre cele „născute” ca urmare a insistenţelor mele nu Read More …
Mi se întâmplă uneori să mi se blocheze creierul. Pur şi simplu, „rotiţele” care fac mecanismul să funcţioneze o iau razna, iar la exterior pare că înăuntru nu se întâmplă nimic. Sunt sigură că nu doar mie mi se întâmplă, pentru că mi-au povestit şi alţii întâmplări asemănătoare. De exemplu, Copilu’ mi-a spus că s-a Read More …
Tomata cu Scufiţă, foarte drăguţă, are obiceiul de a le ne mulţumi celor care-i trimitem vizitatori pe blog. În limbaj tehnic, eu şi alţi bloggeri suntem referrali, pentru că în urma link-urilor din blogroll şi a celor din articole [aşa cum e link-ul de la începutul acestui paragraf], voi mergeţi pe blogul ei. M-am tot Read More …
Când am plecat în tabără, organizatorii ne-au spus că în Austria e musai să ai centura de siguranţă chiar dacă stai pe bancheta din spate a maşinii. Şi ştiţi cum e la nemţi, dacă-i musai, cu plăcere, că altfel e 120 de euro amenda, plătibilă pe loc. Aşa că m-am conformat. Numai că la întoarcere, Read More …
Postul ăsta trebuia să-l scriu ieri. N-am putut. Am fost prea ocupată să-mi revin după o săptămână petrecută în compania unor oameni minunaţi, într-o ţară de vis, într-un decor de vis, înconjurată de zăpadă şi căldură sufletească şi dormind în cel mai românesc hotel din vestul Austriei [în sensul bun, o să vedeţi]. Niedernsill este Read More …
Cred că nu-i o noutate pentru nimeni faptul că hainele sunt etichetate aproximativ după bunul plac al producătorilor. Cam acelaşi lucru se întâmplă şi la încălţăminte. În 2009, colegu’ Remus şi-a comandat online haine de pe site-ul Quelle şi s-a trezit cu nişte foi de cort în formă de pantaloni şi tricouri. Eu întotdeauna am Read More …
Cu atâta bullshit în mass-media, clar o să avem ce să le povestim copiilor şi nepoţilor noştri. Aproape că nu există an fără ca un fals profet să anunţe că vine sfârşitul lumii. Apocalipsa de azi a fost anunţată de mult timp, oamenii au avut timp să-şi construiască buncăre, să-şi facă provizii cât pentru un Read More …
La început a fost Twitter. Toată ziua îl verificam, urmăream simultan câte trei-patru hashtag-uri, răspundeam, mă implicam, mă băgam în seamă. Apoi mi-a trecut exact aşa cum îţi trece o răceală. După câteva zile nici nu mai ştii cât de greu ţi-a fost, cum ai suferit, câte sute de şerveţele ai folosit şi în ce Read More …
Despre clişeele pe care nu mai contenesc să le folosească „jurnaliştii” de la teve am mai vorbit pe aici [o dată, şi încă o dată şi încă o dată şi tot aşa]. Majoritatea oamenilor care au emisiuni la posturile româneşti de ştiri sunt fie nişte profesionişti obligaţi să se „prostitueze” pentru patron, fie nişte „nimeni” Read More …
Dintotdeauna m-am întrebat cum se face că în unele cupluri, el fumează şi ea nu. Sau invers, dar mai rar, ce-i drept. Cum o fi, ca femeie finuţă şi delicată [noi, fumătoarele, parcă suntem mai puţin finuţe când stăm cu ţigara aia urât mirositoare în gură, numa’ zic], să te săruţi cu un bărbat care Read More …