blog my mind
Am încercat. Am eșuat. Am vrut să scriu un articol pe zi, în fiecare zi, doar că nu am luat în considerare faptul că timpul meu este, de la o vreme, limitat. Adică, la propriu, orele îmi sunt numărate. Ziua mi-o încep la ora 6:30 trecute fix, când alarma telefonului îmi reamintește că sunt condamnată Read More …
Vara asta, în loc să stau în casă și să mă omor făcând curat, mi-am propus să stau mai puțin pe-acasă în wekend-uri și să încerc să trăiesc mai mult – adică să plec, oriunde, numai să nu fiu aici, printre strigăte și manele. Și, în mare parte, am reușit.
În adolescență, aveam un radio/ceas cu alarmă, electronic, la care ascultam radio Pro FM până noaptea târziu (emisiunile bune începeau la miezul nopții) și care, dimineața, mă trezea cu niște sunete care cred că ajungeau lejer până la cimitirul din apropiere. Dacă au fost suflete deranjate din odihna veșnică la începutul anilor ’90, din cauza Read More …
Mă rog, în engleză sună mai frumos a bitter man/woman, decât acritura românească, dar ce să-i faci, dacă nouă ne plac murăturile…
Pentru un chior miop, așa cum sunt și eu, ochelarii de vedere nu reprezintă un accesoriu; ochelarii de vedere sunt parte din viața noastră, singurele momente când nu-i purtăm fiind atunci când dormim sau când facem duș.
Pentru unii, oameni serioși, cu copii acasă și joburi de la 9 la 5, așa ar putea să pară: că am dat în mintea copiilor, că nu se face ca un adult să își piardă vremea colorând într-o carte de colorat, fie ea și destinată adulților.
Nu am crezut vreodată că o să fiu prea matinală pentru ceva, dar iată că mi s-a întâmplat: am ajuns la piața Obor din Hunedoara ca să îmi copiez o cheie și atelierul nu se deschidea până la ora 9. Era 8 jumate!
Da, viața la țară, mai ales vara și toamna, e un vis. Numai că și dacă nu cultivi nimic și nu crești animale pe lângă casă, tot ai nevoie de un minimum de scule și unelte. Dacă te hotărăști să îți faci o mică grădină, automat ai nevoie de sapă, greblă, furcă, hârleț, foarfece pentru Read More …
Cred că am mai scris asta pe blog. Totuși, mă gândesc că nimeni nu îl citește din scoarță-n scoarță, așa cum îl scriu și știu eu, așa că nu se supără nimeni dacă mă repet. Right? Unul dintre visele mele din copilărie era să fiu lăsată să petrec o noapte întreagă în supermagazinul Ulpia din Deva, Read More …
Poate vi se pare ciudat că scriu despre un obiect atât de banal cum e frigiderul. O fac pentru că pe blogul ăsta am mai scris (oho!) despre lucrurile care îmi fac viața mai frumoasă. Da, eu sunt omul care se atașează de obiecte. Nu mai sunt omul care dă nume obiectelor; am devenit superstițioasă Read More …