blog my mind
De câţiva ani buni, în fiecare marţi, exact la ora 2:00 AM, primesc câte un mail cu subiectul „Raport săptămânal Smartgifts.ro”. În. Fiecare. Marţi. De cinci ani! Conţinutul mailului este, invariabil, următorul:
…taci. Aşa cum am făcut eu zilele astea. Pur şi simplu, mintea mea a refuzat să caute vreun subiect care ar fi putut deveni articol pe blog. Şi în puţinele momente când apăreau idei, în loc să le notez, îmi ziceam: „Lasă, că nu uit”. Şi uitam. Probabil că dacă nu v-am plictisit cu ele, înseamnă că Read More …
Ştiţi sălile de sport amenajate la parterul unui bloc ori al unei clădiri de birouri? În Deva erau două, acum mai ştiu doar de Sport Class, care e în locul unui fost restaurant. Proprietarii au păstrat geamurile mari care dau în trotuar şi bulevard, probabil pentru că în felul ăsta intră lumină naturală în sală.
M-am apucat de fumat la 17 ani, fix de ziua mea, ca să ştiu cu precizie cât timp voi fi fumat. Încă de la prima ţigară am ştiut că va veni o vreme când voi calcula câţi ani am fumat şi că voi dori să renunţ la acest obicei. Din aprilie 2014, când Sebi şi-a aruncat Read More …
N-am închis taraba, sunt tot aici, doar că mi-am luat un mic şi binemeritat concediu. De azi sunt back in business. Cu o diferenţă notabilă: din 27 decembrie 2014 nu mai fumez. Yay me. Bine aţi revenit, poftiţi un banc, ca să nu ziceţi că aţi intrat degeaba pe blogul meu:
OK, poate nu tot ING-ul, dar în ce mă priveşte, ING e cu totul în concediu, din moment ce nu mai pot să-mi folosesc cardul până pe 12 ianuarie anul viitor.
„Cât ai dat pe lichidul ăla de parbriz?”, îl întreb pe Tata, văzând sticla destul de „subţire” şi fiind obişnuită ca lichidul de parbriz să vină într-un bidon de cinci litri, ca apa plată. „20 şi ceva de lei”, vine şi răspunsul. Nu mi-a venit să cred. De ce ai da atâţia bani pe lichid de parbriz [aşa Read More …
Tatăl meu a păţit, din nou, nasoale cu băncile. Are el un dar de a se „încurca” cu cele mai proaste bănci, ceva de speriat! Cert e că, pentru a scăpa de un card emis împotriva voinţei lui şi pe care nu l-a mai folosit nici el nu mai ştie de când, a trebuit să se Read More …
În urmă cu câteva zile, nu eram foarte convinsă că luna decembrie avea să mă „prindă” în ţară. Acum, sunt sigură că voi fi aici cel puţin încă vreo câţiva ani. Mărturisesc că am sperat că Iohannis va fi preşedintele României, dar nu credeam că va fi aşa. Nu când am văzut că bieţii români din diaspora Read More …
După ce un prieten care stă la câteva blocuri distanţă mi-a spus că el şi familia lui au primit cardurile de sănătate, mă aşteptam să-mi vină şi mie cardul prin poştă. Nu m-am înşelat: săptămâna asta am primit, toată familia – de fapt, toată scara! -, cardurile de sănătate.