Ce-am mai făcut eu în ultima vreme

Mai nimic. :( Am încercat să fac curat prin casă, ba la un moment dat chiar reuşisem să pun ordine în toate. Joia trecută, după ce am terminat cu ziarul, am alocat o zi întreagă ordinii şi curăţeniei, cu tot ce înseamnă asta. A fost o zi lungă şi foarte obositoare, dar la sfârşit m-am pus în pat împăcată, după ce mi-am tratat articulaţiile cu diclofenac sodic. Bine, şi după ce m-am uitat la nişte episoade din diverse seriale.

Am adormit destul de târziu, dar, cum spuneam, eram liniştită că am casa curată. Şi pe la ora 11 aud bătăi puternice în uşă. Pfuai, cine aia mă-sii îndrăzneşte să mă trezească aşa de dimineaţă şi de ce? Îl rog pe Sebi, cu puţinele cuvinte pe care le am la dispoziţie, să vadă el cine dracu’ dă aşa în uşă şi de ce. Se duce bietu’ Sebi şi aud:

– Bună ziua, cu apa suntem. 
– …
– Oare aici, la bucătărie, aveţi uşă de vizitare sau trebuie să spargem?
– … Nu ştiu.
– Păi atunci, Gogule, hai cu bormaşina!

Până m-am ridicat eu din pat şi am zis Goosfraba de trei ori, deja bormaşina pornise şi găurea fără milă peretele din bucătărie, adică de lângă camera în care dormeam eu. Dormeam…

Când am ieşit în bucătărie, deja era un nor de praf prin care abia dacă-i vedeam pe cei doi muncitori. Mi-am pus apă şi cafea în espressor, am aşteptat să curgă cafeaua, am făcut şi spumă de lapte, mi-am turnat în cană şi am încercat să mă dezmezicesc. Degeaba. M-am dus în balcon, afară era soare, cald, frumos şi pe mine mă aştepta o nouă rundă de făcut curat! Grrr!

Atât de tare m-am enervat, că după ce au plecat muncitorii am început să plâng. Da’ n-am avut încotro şi am luat-o de la capăt cu şters praful, aspirat, şters pe jos şi câte şi mai câte. A doua zi au venit din nou. Să tragă ţevile prin găurile – trei la număr – pe care le dăduseră cu o zi înainte.

Şi tot aşa, până să se termine coşmarul am primit patru vizite de la muncitori şi una de la vecinul de vizavi, care a îndrăznit să-mi intre în casă fără să fie invitat, fără să bată la uşă şi a mai făcut şi scandal. Dar asta e altă poveste. Într-un final, sunt liniştită. Nu mai am de curăţat nimic, în afară de întreţinerea zilnică. Fără aspirator, că nu mai trage. Parcă ar fi 13 sau ceva!

De-acum sper să apuc să scriu mai des pe blog, asta voiam să vă spun. Şi am ţevi noi de apă rece, de parcă asta ar fi fost cea mai mare dorinţă a mea.