Originea drojdiei poate fi datată încă din vechii egipteni. Este mai cunoscută în forma sa activă pentru utilizarea sa în creșterea pâinii, dar ea există sub mai multe forme, iar drojdia inactivă (sau nutritivă sau uscată) este cea despre care vorbim astăzi.
Am auzit prima dată despre acest aliment când am trecut la o dietă bazată exclusiv pe plante. Aș vrea să zic vegană, dar cum între timp am mai mâncat ouă și brânzeturi, nu mă pot numi vegană, că nu e etic din punctul de vedere al veganilor. Și chiar nu vreau să-mi sară nimeni în cap pentru un termen. Ideea e că odată ce am intrat pe grupurile de alimentație vegană, am început să urmăresc pagini de Instagram și oameni de pe YouTube care gătesc exclusiv cu plante, m-am tot lovit de termenul de nutritional yeast, în engleză, sau drojdie inactivă, drojdie uscată sau drojdie nutritivă.
Ciudat era că oamenii o puneau pe mâncare ca pe un condiment, or eu știam că drojdia este un ingredient necesar pentru fermentare, pentru creșterea aluatului, nu de presărat pe deasupra mâncării. Numai că vorbim despre lucruri diferite. Drojdia uscată nu este activă, adică nu fermentează, iar dacă o pui peste pastele tale carbonara fără carne și cu smântână vegetală, nu o să ți se strice. Ba chiar o să le îmbunătățească gustul. Nu crezi, așa-i? Nici eu nu am crezut până n-am gustat prima dată fulgii de drojdie inactivă.
Există două tipuri principale de drojdie nutritivă: drojdia de bere (de unde și denumirea peiorativă de „drojdieri” dată bețivilor) și drojdie nutritivă pură. Drojdia de bere își primește numele de la asocierea cu fabricarea berii. Este un produs secundar al procesului de fabricare a alcoolului, cu o anumită valoare nutritivă, totuși, drojdia nutritivă pură este cu mult superioară și nu are acel bine-cunoscut gust amar de drojdie de bere.
Drojdia nutritivă pură provine din tulpina Saccharomyces Cerevisiae, o drojdie inactivă făcută din trestie de zahăr și melasă de sfeclă. Savurat ca un condiment cu un conținut scăzut de sodiu, cu gust sărat, este, de asemenea, un element de bază în gătit vegan, un înlocuitor popular de brânză și un agent de îngroșare a sosului.
Unde o găsim și cât costă drojdia?
Păi, inițial pare să fie destul de scumpă, dar odată ce o cumperi, îți dai seama că îți va ajunge foarte mult timp, indiferent de cantitatea cumpărată. Nu rețin ce cantitate am luat eu, cred că 500 de grame, cu mult înainte de inflația asta nenorocită, deci nu m-a ars la buzunare. Încă mai trag de ea, după (probabil) doi-trei ani, și am mâncat destul de des, adică de câte ori am dat cu ochii de borcanul cu pricina. Sfatul meu este să nu vă grăbiți să comandați primul produs întâlnit în cale. Vedeți care e prețul pe 100 de grame, cum e cu transportul, dacă nu găsiți în magazinele offline, și luați cea mai ieftină drojdie, pentru că sincer, cred că toate sunt la fel, diferă doar ambalajul și vânzătorul.
De exemplu, pe DrMax.ro se găsește drojdie în borcan de sticlă, 150g la 23 de lei și aici aveți avantajul că orice ați comanda, dacă alegeți livrarea în farmacie, este gratuită, deci nu mai plătiți 15-30 lei pe transportul prin curier. eMAG are drojdie SanoVita cu 17,90 lei/100g. Este brandul pe care l-am cumpărat și eu și chiar are un gust foarte bun.
La ce folosim drojdia nutritivă?
De exemplu, la mâncărurile pe care am turna pune parmezan. Sau brânză. Sau pentru îngroșarea sosurilor, cărora le dă un gust aparte. Eu o pun peste cartofii la cuptor, peste nuggets vegani, peste pastele de orice fel. Doamna din videoul de mai jos are foarte multe informații și explicații, vă recomand să îl urmăriți.