Definiţii diferite
Pentru cei din lumea a treia, sărăcie înseamnă să nu aibă ce mânca şi nici apă potabilă.
Pentru noi, ceilalţi, sărăcia este determinată de venituri, datorii şi cheltuieli. Dacă ai un venit lunar de câteva [zeci de] mii de lei, dar îţi petreci timpul în compania unor oameni mult mai bogaţi, al căror stil de viaţă implică nişte cheltuieli foarte mari, eşti destul de sărac în comparaţie cu ei, pentru că nu îţi permiţi să mergi în fiecare lună la shopping la Paris, nu îţi permiţi un Rolls Royce Phantom, aşa că îţi iei doar un Ghost*, nu ţi-ai permis să-ţi ridici o vilă la marginea Bucureştiului, aşa că locuieşti doar în Orhideea Gardens etc.
Dacă eşti pensionar şi ai un venit lunar de 600 de lei, sărăcie înseamnă să nu-ţi mai rămână bani de mâncare după ce ţi-ai plătit cheltuielile şi ţi-ai cumpărat, poate, medicamentele pentru o lună.
Dacă eşti un român obişnuit, cu un salariu de 800 până în 2.000 de lei şi cheltuieli care uneori îţi depăşesc veniturile, eşti sărac. Nu îţi permiţi haine noi, încălţăminte, mâncare sănătoasă [pentru că să consumi doar alimente „bio” e mai scump decât aţi putea crede], cântăreşti cu atenţie fiecare decizie de cumpărare, alegi doar produsele aflate la ofertă, îţi drămuieşti fiecare leu, stingi lumina dacă nu stai într-o cameră [ceea ce nu-i chiar un lucru rău], te speli cu apă călduţă, nu porneşti centrala termică [dacă ai una] până când frigul devine insuportabil şi deja ai răcit de două ori. Nu mergi în concedii decât într-un oraş sau o ţară străină în care ai rude care te pot găzdui şi-ţi pot oferi o „aventură” pe care singur nu ţi-ai putea-o permite. Te gândeşti să mergi la mare prin programul „Litoralul pentru toţi”, dar realizezi că eşti prea sărac pentru Litoralul Mării Negre, aşa că alegi Ocna Sibiului, Băile Felix, Băile Herculane sau ştrandul din oraşul tău, pentru că acolo nu mai ai nevoie să plăteşti şi cazarea. Te gândeşti cu groază că s-ar putea să te îmbolnăveşti şi nu ai idee de unde ai putea face rost de bani pentru medicamente şi doctori.
În opinia mea, dacă în condiţiile actuale reuşeşti să-ţi plăteşti facturile, să fii la zi cu ratele la bancă [nu ai rate? Fericitule!] şi nu ajungi să iei bani împrumut cu două sau trei zile înainte de salariu, nu eşti sărac.
Săracii oameni bogaţi
Brokerul Cristian Sima se considera falit pentru că nu mai avea decât 10.000 de dolari şi pierduse pe bursă câteva milioane de dolari. În serialul pe care-l urmăresc acum cu sufletul la gură, personajul principal se consideră terminat pentru că nu mai are o jumătate de milion de dolari cu care să dispară. Când produci 200.000 de dolari săptămânal şi te trezeşti cu doar câteva zeci de mii de dolari îl locul în care-ţi ţineai „cărămizile”, eşti sărac.
Sărăcia este aşa cum o percepem noi. Nu eşti sărac dacă ai ce mânca, ţi-e cald, ai cu ce să te speli, nu mori de sete şi nici nu-ţi bat creditorii la uşă. Nu eşti sărac dacă reuşeşti să ajungi pe zero şi nu aştepţi ziua de salariu ca pe venirea Mântuitorului.
Mi-ar plăcea să le văd pe câteva dintre vedetele de carton supravieţuind cu 3-400 de lei lunar, fiind nevoite să mănânce multe paste şi orez, drămuindu-şi pâinea, făina, uleiul şi ouăle, folosind transportul în comun şi îmbrăcându-se cu haine cumpărate la mâna a doua. Aş râde isteric. Mă refer la acele ţărănci nespălate şi acei cocalari manelişti transformaţi de televiziunile româneşti în „vedete”, care au reale probleme în a se exprima corect în limba română, care nu au citit o carte în viaţa lor şi dacă ar munci cât o face un muncitor dintr-o fabrică ar trebui duse de urgenţă la spital şi „tratate” pentru surmenaj şi cădere de calciu, dar se consideră persoane importante, care pot să dea lecţii de viaţă pentru că şi ele au plecat de jos şi uite cât de bine au ajuns. Şi mă refer în mod special la toţi cocalarii care s-au adresat măcar o dată în viaţă unor persoane folosind apelativul „sărăciilor!”.
Nu poţi să fii un om bogat, care ştie valoarea banului şi respectă fiecare cent pe care l-a câştigat, şi să te consideri superior săracilor, adresându-li-te cu apelativul „sărăcie”. Nu poţi. Dacă te consideri bogat şi atunci când te gândeşti la oamenii săraci le spui „sărăcii”, nu eşti bogat. Eşti doar un ghiolban cu bani, bogat n-o să fii niciodată.
* gluma cu Phantom vs. Ghost am împrumutat-o de la Top Gear
Sunt total de acord cu tine. Chiar zilele trecute ma intrebam, in perspectiva, cum va fi peste cativa ani, care va fi raportul salariu – cheltuieli – economii/luna, iar faptul ca totul devine imprevizibil ma sperie ;-) ramane emigrarea unica solutie? .. this I ask myself
@Ana: Crede-mă că şi eu mă întreb acelaşi lucru. :)
Cred ca cei mai multi se incadreaza la pragul de 600-2000 lei si asta nu poate decat sa ne ingrijoreze atat pe noi cat si pe cei care ne conduc (sau cel putin asa ar trebuie sa fie).
„Sărăcia este aşa cum o percepem noi. Nu eşti sărac dacă ai ce mânca, ţi-e cald, ai cu ce să te speli, nu mori de sete şi nici nu-ţi bat creditorii la uşă. Nu eşti sărac dacă reuşeşti să ajungi pe zero şi nu aştepţi ziua de salariu ca pe venirea Mântuitorului.” Mă regăsesc aici. Ai perfectă dreptate.
a fost candva o astefel de emisiune unde cei bogatoi sau cei de sus au spus ca ei rezista cu doar 300 ron sau ceva de genul acesta , sa demonstrat ca nu ai cum sa supravietuesti insa masuri nu sau luat .
Diferentele de statut social, de mod viata s-au transformat in prapastii la noi.
Cei care care se zbat ca peste pe uscat cu venituri intre 600-2000 sunt tot mai multi. Ceilalti, din categoria bastanilor, clienti de-ai lui Sima se simt „saraciti” (nu saraci) daca pierd la bursa.
La urma urmei fiecare are dreptul la propria perceptie asupra saraciei. Problema de fond ramane coruptia. Reaua-vointa a guvernantilor. Incompetenta statului.
E un proiect al unui fotograf chinez- Huang Qingjun, care surprinde bunurile materiale ale unor familii si care da un pic de gandit, redefinind cumva bogatia…
Ai dreptate. Acum am găsit în reader articolul Cristinei Bazavan. Sunt în urmă rău de tot cu „noutăţile”, te asigur că publicarea celor două articole – al meu şi al Cristinei – a fost o coincidenţă, nu apucasem să citesc prea multe bloguri.
Din pacate banii ii schimba pe oamenii … cred ca toti am simti asta daca am avea o gramada de bani in conturi…
Sunt sarac cu impozitul ce mi se ia din agoniseala ce am depus la banca, cu titlu de impozit pe dobanda! In dileri romani nu am avut incredere de la inceput! Iata dovada! Interesant e ca si liberalii au fost la guvernare, dar de aceasta jecmanire, liniste deplina!
Asa e, fiecare familie percepe saracia altfel. Niste unii mi s-au plans ca nu au bani de benzina in masina si peste doua zile au plecat la ski in weekend ca sa-si impresioneze prietenii. Macar daca as putea sa fiu silita sa-i mai ascult.
Raman si eu uimita auzind oamenii cum se vaita ca sunt saraci pentru ca nu isi mai permit vacante decat in Grecia si Turcia, cand in jurul nostru sunt familii care nu au ce pune copiilor pe masa. Chiar nu le este rusine?
Mi se pare extraordinar ca ai precizat sursa unei glume din articolul tau, nu te lovesti asa de des de atata bun simt in zilele noastre. :)
Nu te obliga nimeni sa ramai la acei 400 de lei..daca romanii accepta astfel de umilinte e vina lor. In toata europa lumea iasa in strada romanii stau la stirile de la ora 5 si telenovele si se plang ca nu le da statul banii meritati..pai cu astfel de manifestari cine e prost sa le dea mai mult?
Nu-mi placea Jobs dar „Stay Hungry. Stay Foolish” se aplica perfect romanilor mamaligari.
Mi-ar plăcea să le văd pe câteva dintre vedetele de carton supravieţuind cu 3-400 de lei lunar…Aş râde isteric.
Genial, ce zici de un reality-show tematic…?
Important e sa fii recunoscator pentru ce ai deja si sa aspiri intotdeauna la mai bine. Nu doar financiar. Consider ca sunt lucruri mai importante ca banii, doar ca toate lucrurile importante sunt interdependente.