Când eram mici, toate rudele vroiau să ştie ce ne pasionează şi, evident, ce urma să ne facem când vom creşte mari. În cazul meu, în special bunicii erau interesaţi de aspectul ăsta; bunica mă întreba, precum Marius Chicoş Rostogan pe şcolerul emininke: „Nu-i aşa că o să te faci doctoriţă?”. Nu era aşa. N-am ştiut niciodată ce vreau să mă fac când cresc mare şi nici n-am înţeles de ce trebuia să ştiu încă de la vârsta de patru ani ce anume vreau să fac în viaţă.
Pe atunci nu ştiam să le răspund şmechereşte că vreau să mă fac musafir sau că mi-ar plăcea să fiu rentieră, de exemplu. Dădeam doar din cap negativ la întrebările referitoare la viitoarea mea carieră. Vorba vine, că doar n-am ştiut ce-i aia carieră până când am mai crescut.
Mai aud poveşti despre oameni care au ştiut de mici ce urmau să „se facă”: poliţişti, medici, voluntari, în general profesii care le permit să-i ajute pe ceilalţi. Bravo lor!
Nu pot spune acelaşi lucru despre mine; eu nici când am intrat la liceu nu ştiam sigur ce vreau să fac, ca să nu mai vorbesc de facultate, că intrasem la două facultăţi [la una dintre ele absolut întâmplător şi total neaşteptat…] şi într-o zi cu soare a trebuit să aleg la care dintre ele rămân. Cum să alegi în 30 de minute dacă vrei să te specializezi în jurnalistică sau vrei să studiezi ştiinţele politice? Am ales greşit, aşa cum era de aşteptat, drept pentru care facultatea s-a „terminat” pentru mine în mai puţin de un semestru.
O vreme am ştiut că vreau să lucrez în publicitate, dar acum îmi dau seama că nu aş fi făcut cine ştie ce brânză nici în domeniul ăsta. Oi fi eu bună, dar nu sunt atât de bună! Acum ştiu că lucrez în presă, fac o chestie care-mi place, scriu pe bloguri, dar încă nu ştiu ce vreau să mă fac când cresc mare. Pe cuvânt!
Tu?
eu cand eram mic visam sa ma fac medic veterinar,dar cu timpul am crescut,am facut pe la 15 ani Academia de estetica si coafura „TOPLINE”…am fost stilist pana la 17 ani(inca sunt dar ma ocup doar de o anumita clientele,nu mai lucrez in salon:D) si ma mai ocup cu ceva afaceri in domeniul vestimentar…dar dupa ce termin facultatea vreau sa devin manager de succes:)
Colectionar vreau sa ma fac, pe bune…
eu vroiam sa ma fac sofer de autobuz. cand avea 8-9 ani aparusera unele „jmekere” care se numeau DAF (eu sint din buc) care erau limuzine de lux pe langa harburile ROMAN. din pacate parintii au insistat sa ma duc la facultate :D
eu vroiam sa mafac marinar.inainte de 89 cand sa dau la marina a trebuit sa fac un dosar cu rudele si cum aveam rude in tarile calde… n-am mai ajuns. am fost vreo 2 ani profesor suplinitor, la fisc vreun an dupa care am devenit economist. bunicel dar stresat. la un moment dat mi-a facut hardul poc si am ajuns marinar. marinar de apa dulce. sunt pe apa si nici bunica si mama nu sunt nelinistite ca sunt cine stie cine pe unde si ce-oi face eu pe apele alea mari. asa ca intr-un fel viata m-a asezat pe linia corecta. important e sa stii ce vrei si sa-ti doresti acest lucru. cred ca atunci te vei apropia intr-un fel sau altul.
Eu am trecut de la „Vreau să mă fac Andreea Esca” (aveam 8 ani când s-a deschis ProTV-ul) la a vrea să fiu copywriter. La a doua variantă încă mai visez, aşa, în secret, deşi ştiu că nu e verosimilă.
Cred că nici acum nu ştiu exact ce vreau. Poate că vreau doar să mă fac… mare! N-o fi suficient? :)
Eu am vrut sa ma fac mama :) Mai am pana atunci, momentan incep pe zi ce trece sa imi dau seama ca am (din nou) o familie alaturi de prietenul meu.
scriitoare am vrut de cand eram mica. Inca sper.
Vroiam sa ma fac Mogul. Nu mai vreau…
acrobata & contorsionista! :lol: si savanta! :D
Si inca nu stiu exact (though I guess I can say I’m a mathematician and a programmer now :) )
chiar mi-e dor sa ma mai intrebe cineva ce vreau sa ma fac cand o sa fiu mare, ca-mi place figura de pe fata care o face.
cand eram mic, imi doream sa ma fac lunetist (sniperist) platit. mi-aduc aminte cand am ajuns la intrebarea asta la scoala, ca mi-au chemat parintii la scoala.
inca-mi mai doresc. nu neaparat sa ucid (in armata trebuie s-o faci), ci m-ar fascina mai mult sa pot imobiliza tinta, mi se pare mai smartass. inca-mi doresc, si-mi doresc, si-mi doresc.. si mi-a cazut scrumul in poale. avantajul tau ca fumezi in bucatarie:)
@UN muc… se pare ca nu ti-ai dorit suficient. Autobuzele de care zici nu erau ROMAN erau ROCAR si/sau DAC… :D
Copil de bani gata!
Io vroiam sa ma fac doamna, sa am diplomat, costum in doua piese si pantofi cu toc. Ca asa vazusem io o tanti intr-un film si mi-o placut de ea. Am reusit. Acum nu-mi mai place atat de tare :))
Bai, eu vroiam sa ma fac informatician, programator, asta pana in clasa a XI – a cand mi-am dat seama ca nu sunt suficient de maniac.
Apoi am vrut sa ma fac bancher, ca ei invart banii – decizie superficiala – s-a fasait prin anul 2, la inceput.
Apoi m-am apucat de creatie, ceea ce fac si in ziua de azi :) Combinat cu o leaca de strategie
Eu as fi vrut sa ma fac pilot de avioane de vanatoare. Am studiat mult si bine si m-am razgandit spre ceva mai uman si cu speranta de viata mai ridicata in momentul in care am auzit ca fortele aeriene isi primesc echipamentu’ second-hand si cu tehnologie de acum 10 ani, in baza de donatii…
eu am trecut pe la profesoara, avocat, medic (mi-a trecut rapid si definitiv cand am dat cu nasul de chimie), arheolog si chiar aventuriera. eu ma vedeam indiana jones, old sutherhand/winetou si cine mai umplea romanele lui jules verne si karl may, dar bunicul meu era sa moara de infart auzidu-ma declarand senin si ingenuu ca vreau sa practic cea mai veche meserie din lume :). asa a interpretat el profesia de „aventurier”.
una peste alta, nici acum nu stiu ce vreau sa fac cand ma fac mare, desi nu pot sa zic ca nu-mi place ce fac acum.
Hm… de la o anumita varsta realizezi ca e tot mai complicat sa „cresti mare”. :)
Si eu vroiam sa ma fac musafir cand voi creste mare. La un moment dat am inceput sa nu mai spun asta, pentru ca toata lumea se distra pe seama mea pe tema asta.
Am crescut, m-am tot razgandit in privinta profesiilor, mi-e tot mai greu sa o practic pe cea pe care o am si nu de putine ori ma uit cu jind la cei care bat lumea asta in lung si’n lat si mai sunt si bine platiti pentru asta. Cred ca asta insemna in viziunea mea din copilarie profesia de musafir :d
hehe… cred ca am vrut sa ma fac de toate: avocata, stewardesa, cantareata, actrita.
am facut un an in ase. inutil. apoi jurnalism. am profesat o perioada. sunt la a treia faculta. regie de film. sa vedem ce va urma…
Eu am vrut bineinteles sa ma fac doctorita, avocata, cantareata si invatatoare… apoi am dat la liceul de arta in ideea de a ma face designer. Dupa liceu am facut geografia pentru ca imi placea la nebunie si inca imi place. Primul job nu a fost in domeniul geografiei, a fost in suport tehnic, apoi asistent in firma de constructii si acum sunt traducator…crezi ca tu nu stiai ce vrei sa te faci…poftim exemplu la mine…….:)))) si inca nu stiu ce o sa fiu cand o sa ma fac mare….
Eu VROIAM sa MA fac ArHeOlOg daR Nu pOt sa Mai coNtiNu ScOaLA AM doR 10 CaSe ……Da ca asAveA bAni Cu MaRe DrAG -s ScOsla :(:(:(;);)
Imi PlCE La nEbUniE eU StAu iN BASARABI
lanaga coNsTaNTA In baSaRaBI lA NoI sA GaSiT o BiSeRiCa sUb pAmAnT
Mam StrEcUrAt IN NaUNtRu x::xxx::x:x::x::x:x:eRa fRuMoS aM cAuTaT pOaTe GaSeAM sI eU cIfRe dAr maI MuLt dE 5 MiN Nu Am StAt :))=)) Am eSiT pE AcOPErIs
:))))))=))
Am UnTalenT aparate cand caut ceva imi place sa merg mult sa nu dorm daca nu mi sar inckide ocki nu as dormi
niciodata imi place sa merg deparete unde nu am mai fost :(:(:(:(:(dar nu am vut parte de aceste lucruri mama si tata sunt saraci dar nui nicmic eu cred in rencarnare ;) pot sa astept un secol doar sa stiu ca mi sa inplinit visu :X:X;) cand spun ca nam bani sa ma duk la sc ma refeream ca nu am haine daca as avea si bani de drum mas duce de drag :( ;)………………….am talent la desen :P:P: