7 motive pentru care blogul meu este ca un ceai PuErh

Să vă explic. Ceaiul PuErh (se citește cam așa: pu:ăr) provine din China, unde este recoltat la altitudinea de 1.500 de metri, în provincia Yunnan.

De ce se aseamănă blogul meu cu acest ceai? Păi, am mai multe motive:

1. pentru că nu toată lumea a auzit de el. Ce, voi știați de ceaiul PuErh? Dacă ziceți că da, o să vă spun că sunteți pe blogul meu, deci ați auzit și de el (de blog), dar faceți parte dintr-un club destul de restrâns, aproape exclusivist, aș spune. Dacă ziceți că nu, ei bine, acum ați aflat de existența ceaiului PuErh.
2. pentru că gustul cel mai bun de ceai PuErh este dat de arborii cei mai bătrâni în care cresc frunzele din care se face acest ceai. Și blogul meu devine mai „înțelept”, aș îndrăzni să spun chiar că e mai delicios odată cu trecerea anilor. Sau cel puțin așa intenționez să-l transform.
3. pentru că nu e pentru toată lumea. Ceaiul ăsta este foarte scump, se culege la înălțime, se prelucrează manual. Blogul meu ar putea fi unul cu foarte mulți vizitatori, dacă aș alege să scriu despre tot felul de mondenități. Vă dați seama că am petrecut un weekend în compania unei cântărețe celebre de la noi, care e verișoara primară a soțului meu. Aș putea să scriu lucruri de bine despre ea, și zău că aș avea ce, doar că mi-e frică să nu se umple aici de omuleți care să nu vadă dincolo de un singur articol de genul ăsta. Dintotdeauna am preferat să am o audiență mai mică, dar compusă din oameni de calitate, cu care să pot schimba o vorbă așa cum aș face-o cu niște prieteni, la un ceai sau la o cafea. Când am primit trafic masiv de la un tâmpițel, am preferat să blochez vizitele venite de pe domeniul lui, decât să stau să șterg sau să marchez ca spam comentariile fanilor lui.
   Deci blogul ăsta ar putea să fie un ceai instant cu mult, mult zahăr sau chiar un ceai de fructe de pădure, ușor vandabil, dar am ales să fie ca un ceai pentru cunoscători. Adică exact așa cum este și PuErh.
4. pentru că uneori pe acest blog abordez subiecte ușoare, alteori vorbesc despre lucruri foarte serioase. Și ceaiul PuErh se poate face din frunze mai mici sau mai mari, crescute în același arbore, în același timp. Frunzele mai mici fac un ceai mai bun, în timp ce frunzele mai mari duc la un ceai de calitate medie. E nevoie de echilibru, nu pot scrie tot timpul despre lucruri serioase, pentru că și viața e compusă din momente vesele și momente… serioase.
5. pentru că la fel ca arborele de ceai PuErh, și blogul meu își ia nutrienții din pământ. Din pământul pe care mă aflu eu vin subiectele pentru blog. Stând în casă, mi s-a întâmplat de multe ori să mă lovesc de writer’s block, dar cum ies un pic din casă, cum găsesc lucruri despre care să scriu. Iar în funcție de pământul pe care calc, subiectele sunt mai bune sau mai slabe, eu sunt fericită sau nervoasă. :)
6. pentru că multe dintre articolele de pe blog au fost pregătite (de obicei în mintea mea) cu săptămâni, luni sau chiar ani înainte de a fi publicate. Și ceaiul PuErh se lasă întâi la aerat, apoi se „gătește”, după care este lăsat să se usuce la soare și apoi sortat manual. După aceea, este presat în „plăcinte”. Muncă laborioasă, deși când bei o cană de ceai nu te gândești de unde vin plantele alea și prin câte au trecut până să ajungă acolo. Și articolele de pe blogul meu conțin informații culese de-a lungul celor 30 și un pic de ani de experiență de viață.
7. pentru că nu e ieftin.

Procesul este descris în detaliu în filmulețul de mai jos, iar dacă v-am făcut curioși să gustați „ceaiul perfect”, îl găsiți în magazinul Camera din față.

Foto: Ceai PuErh, de la Shutterstock