TURIST ACASĂ: Weekend de poveste la Conacul Maria Theresa din comuna Orlat, județul Sibiu

Mi se întâmplă uneori să nimeresc în câte un loc atât de idilic, încât am senzația că e prea mult, că (parcă) nu merit atâta frumusețe, că nu se poate să existe atât de mult bine – și permanent. În Austria m-au încercat de cele mai multe ori aceste sentimente; de pildă, în Innsbruck mă uitam prostită în jurul meu și îmi venea să strig de necaz că eram doar în trecere prin acel oraș minunat. Când m-am plimbat pe străzile orașului-port Antwerp din Belgia, admirându-i clădirile scăldate în soarele după-amiezii, mi se umplea inima de bucurie. Când intru în câte o clădire foarte veche și impozantă, așa cum e gara din Antwerp, rămân fără cuvinte. Nu am ajuns încă în Cinqueterre, Amsterdam și Brugge – simt că acolo aș putea face implozie de la prea mult frumos! 

Aș fotografia fiecare colțișor, fiecare element al clădirii sau orașului care mă impresionează, din dorința de a lua cu mine frumusețile și de a le arăta și altora. Din păcate, nu am un talent deosebit la fotografiat, așa cum au Dragoș Asaftei sau Alex Damian… iar talentul ăsta se șlefuiește, nu te naști cu aparatul de fotografiat în mână și faci, brusc, fotografii de revistă. Așa că fotografiez cum mă pricep și ce iese cât de cât share-uibil, postez pe Facebook.

Un astfel de loc, frumos de-ți taie respirația, am descoperit în județul Sibiu – și nu-i prima dată când Sibiul mă uimește cu locuri minunate și oameni frumoși! Ascuns bine în satul Orlat, Conacul Maria Theresa este o comoară, un colț de rai. Conacul are o poveste frumoasă, ușor romanțată:

Așadar, conacul este o afacere de familie. Întreaga familie a pus umărul, timp de ȘAPTE ANI (ca în basme), și a transformat niște hale care încă se mai pot vedea pe Google Maps într-o unitate de cazare ca în țările din vest. Au marele avantaj că doamna Siminie este și designer, așa că și-a pus în acest proiect toată priceperea, rezultatul fiind un colț de rai. Poate pare că exagerez, dar efectiv totul este aranjat la linie, pietrele de râu sunt frumos aliniate, iarba este tăiată corespunzător, curățenia domnește peste tot, absolut fiecare obiect își are rolul său bine gândit, fie că este unul funcțional, fie că este pur decorativ. De la pietrele de două feluri cu care e pavată întreaga curte la cărămizile vechi, de la mobilierul vechi la icoane, de la fețele de masă ca ale bunicii, în culorile steagului românesc, la cănile cu motive populare românești, totul este ales special de doamna conacului.

Sunt 52 de locuri de cazare în conacul de la Orlat și toate camerele sunt identice, astfel încât niciun musafir nu se simte discriminat, pentru că toți au parte de aceleași condiții de cazare. Și sunt condiții de cinci margarete, eu aș zice că lejer trece de patru stele, doar că nefiind hotel, conacul este clasificat ca pensiune și a primit maximul de margarete, cinci.

Căsuțele sunt făcute din lemn, bine izolate, construite și decorate cu materiale solide. Pe jos este parchet de calitate, pe sus lemn, grinzi uriașe, patul este mare și foarte confortabil, ai un dulap, o masă și două scaune, plus noptierele. Ce e interesant este că fiecare cameră are terasă, exact ca la hotelurile de la mare – sunt terase despărțite, dar care comunică, neexistând pereți între ele. Și acestea sunt făcute din lemn, iar în fiecare există o masă de terasă, din lemn, cu patru scaune (din lemn și metal, personalizate Timișoreana).

În baie, am avut o surpriză plăcută când am pus piciorul în cabina de duș și nu a scârțâit nimic. De obicei, cădițele de duș sunt de proastă calitate sau prost montate, aici totul este solid. Chiuveta (mare) este așezată pe un soclu construit din piatră care, din nou, dă senzația de lucru trainic, solid.

Un element inedit: în fiecare cameră este o mică mansardă (sau pod?) unde mai există două saltele gonflabile, deci încă două locuri de cazare, pentru familiile cu copii. Copiii adoră să doarmă la înălțime, părinții nu împart patul și toată lumea-i fericită.

Complexul mai are un teren de tenis, două piscine medii (nu sunt mari, dar nici foarte mici; este interesant că sunt făcute dintr-o bucată, nu am mai văzut piscine atât de mari care să fie din fibră de sticlă). Dacă te cazezi aici, poți să faci baie în piscină, poți să mergi la saună (era suficient de cald afară și nu am apucat să o vedem), poți să lenevești pe minunata terasă din fața restaurantului, să admiri obiectele decorative (sunt cu sutele!) din sălile restaurantului, dar poți și să o iei la pas prin comună, așa cum am făcut noi. Într-o zi am „inventariat” casele în stil săsesc, cu porți înalte, dincolo de care nu se vede nimic. Era după-masa, oamenii stăteau în fața porților și povesteau, unii, mai tineri, ascultau muzică în căști, în general era o liniște cum nu mai găsești nici măcar în multe sate românești. Am apreciat acest aspect. În altă zi, am urcat pe un deal din marginea comunei, unde s-a purtat o bătălie din Primul Război Mondial și, în consecință, s-a montat o troiță. Nu am mers pentru troiță, ci pentru panoramă și ca să facem mișcare, deși ora aleasă, 12:30 în miezul zilei, nu era cea mai potrivită pentru plimbat în soare. Nu era nici un strop de umbră pe tot dealul. Mai este și o peșteră artificială, apărută ca urmare a excavării, în care și-au făcut cuib niște lilieci care acum sunt protejați, dar nu am căutat-o.

Despre mâncare… numai de bine! Cu toate miile de pași făcute în jurul conacului și prin Sibiu, tot am reușit să ne îngrășăm un pic, pentru că porțiile de mâncare de la Conacul Maria Theresa sunt foarte mari. Prețurile nu sunt mici, dar dacă ai în vedere ingredientele folosite, faptul că sunt preparate pe loc, că ești la 20 de km de oraș… nu mai par atât de mari. Despre ingrediente vreau să vă spun neapărat ceva: murăturile sunt făcute la conac, la fel și dulceața de afine care se pune în delicioasele clătite și pe plăcinta cu brânză dulce și stafide. În spatele conacului este o seră unde cresc roșii și alte legume pe care le regăsești în farfurie, iar majoritatea celorlalte ingrediente sunt cumpărate de la localnici sau din zonă. De exemplu, la micul dejun am primit câte un iaurt cu căpșuni produs în Mărginimea Sibiului și pun pariu că și ouăle pe care le-am mâncat erau de la găini din zonă. Conacul nu are o fermă de animale, dar cumpără, pe cât posibil, din apropiere.

Aici se fac și nunți atipice, la care invitații sunt încălțați în Converși (cam greu pe tocuri când toată curtea e pavată cu pietre de râu!), majoritatea stau afară, la terasă, iar înăuntru merg doar ca să mănânce. Nu există o singură sală mare, care să permită organizarea unei nunți ca la cort, sunt patru încăperi în care există mese mai multe sau mai puține, iar terasa din fața restaurantului e foarte mare. Iar nunțile nu sunt doar adunări de oameni care mănâncă, beau și dansează, cei de la Conac încercând să încorporeze și alte evenimente, precum degustări de vinuri, de brânzeturi, prezentări de produse de patiserie ale cofetăriilor care își instalează candy bar la nuntă și așa mai departe.

Apropo de vinuri, sunt foarte bune vinurile servite la masă, toate de Ciumbrud. În spatele restaurantului, nebănuite, sunt multe hale (de fapt, aici era arestul, deci halele sunt fosta pușcărie), un fel de pivnițe numai bune pentru a fi amenajate de doamna designer. Una dintre încăperi a trecut deja printr-o transformare senzațională și servește acum ca loc pentru degustările de vinuri. Bineînțeles că există o impresionantă colecție de vinuri.

Am dormit ca în sânul lui Avram în patul din camera noastră de la Conacul Maria Theresa. Din păcate, nu am apucat să mă bălăcesc în piscină cât mi-aș fi dorit, pentru că am avut și program (autoimpus) de mers pe jos și un drum la Sibiu, dar poate voi recupera vreodată. Cele două nopți petrecute aici s-au scurs foaaarte repede, nici nu știu când naiba s-a și făcut marți și trebuia să plecăm.

PREȚURI. O noapte de cazare la Conacul Maria Theresa costă 400 de lei. Micul dejun este a la carte, sunt 2 variante: omletă cu bacon sau ouă ochiuri cu bacon + pâine cu unt, dulceață și un iaurt cu fructe + cafea sau ceai. Prețul este fix: 20 de lei. Prețurile mâncărurilor sunt decente – depinde de unde vii, că dacă ești obișnuit cu pizza la felie cu 4 lei bucata, o masă la restaurant poate părea scumpă, dar dacă vii dintr-un oraș mare (inclusiv din Sibiul învecinat), prețurile sunt OK. Iar dacă vii dintr-o țară în care îți iei salariul în euro, prețurile sunt chiar mici – mai ales dacă faci raportul dintre prețuri și calitatea mâncărurilor servite. Cum spuneam, îmi pare rău că nu am apucat să încerc mai multe feluri de mâncare, dar dacă e să vă recomand ceva ce trebuie neapărat încercat, acestea sunt

• platoul Antreu Maria Theresa, unde vă sunt servite trei castroane pline cu salată de vinete, zacuscă și salată de boeuf, bineînțeles, toate preparate acolo (21 de lei)
• cartofii transilvăneni, niște cartofi fierți și apoi dați pe răzătoare și prăjiți cu ceapă, usturoi și pătrunjel, pe care îți vine să-i mănânci și cu ochii (7 lei porția)
• șnițel a la Conac de pui, super fraged (35 de lei)
• plăcinta cu brânză și stafide (16 lei) sau clătitele cu dulceață de afine; dulceață de afine din belșug primești și la micul dejun și este de-li-cioa-să! (11 lei)
• Dacă ești fan burgeri, Uriașul Burger (și singurul din meniu, de altfel – 30 de lei) este ce trebuie, doar că este chiar uriaș. Nu am reușit să îl dovedesc și m-am simțit ca un balon după ce m-am luptat cu el!
• Neapărat să încerci trandafirata, un fel de băutură (ca limonada) din trandafiri (500 ml. costă 13 lei). Este delicioasă!
• În meniu, lângă unele feluri de mâncare sunt recomandate diferite vinuri. Toate sunt de Ciumbrud și îți recomand să bei câte un pahar, sunt ce trebuie.

Astea sunt pozele făcute de mine și urcate pe Facebook:

Despre mâncarea bună din zona asta a Sibiului am mai scris când am fost în vizită de lucru cu blogul:

Mâncare cu gust intens, prin Sibiu