Concluzii după săptămâna de colectare a PET-urilor, dozelor și sticlelor la Kaufland

Era să zic după săptămâna de reciclare, pentru că observ că a intrat în vocabularul nostru acest termen și atunci când colectăm selectiv anumite deșeuri, avem tendința de a spune că „reciclăm”. Practic, noi colectăm în vederea reciclării, dacă și când se reciclează acele materiale nu mai ține de noi.

Așadar, în perioada 27 septembrie – 3 octombrie 2023, Kaufland a decis să dea câte 50 de bani pe fiecare PET, doză de aluminiu sau sticlă de sticlă aduse la „reciclare”, adică la automatele Tomra pe care compania le-a instalat deja de ceva timp (să tot spre doi ani) și unde, în mod normal, primești ca recompensă câte un voucher care îți oferă 10% reducere la câte o categorie de produse. De exemplu: ciocolată, chipsuri, săpunuri etc.

Motivația lor nu o știu, că nu au anunțat-o, e doar parte din campania de imagine prin care acest gigant poluator vrea să pară sustenabil. Dacă vă mai aduceți aminte, la un moment dat s-au autointitulat companie zero waste, chestie pe care trebuia să o înghițim fără să comentăm. Nu știu, când merg la cumpărături și mă întorc cu un kil de plastic și ceva marfă ascunsă prin el, parcă nu aș zice că am cumpărat de la un magazin zero waste.

Revenind la motivație, cred că, totuși, au vrut să testeze sistemul garanție-returnare, care SPER CĂ va intra în vigoare în 30 noiembrie 2023. Nou ministru al Mediului așa zice, că gata, nu le mai dă nici o păsuire, să facă bine să își pună la punct sistemul de colectare a ambalajelor de la cetățeni – că doar ele, supermarketurile, sunt cele care le pun pe piață, deci tot ele să facă bine să le ia de la cetățeni.

Ce pot să spun este că în fiecare dintre cele șapte zile, la Hunedoara (și din câte am văzut pe net, în toată țara) a fost coadă TOT TIMPUL la depus ambalaje reciclabile. În primele zile, mai timid, până când au aflat oamenii și au trecut peste jena de a sta la coadă pentru „un pumn de mărunți”.

Noi avem, nu știu de ce, mentalitatea asta, că dacă stai să-ți iei restul de la magazin, dacă duci sticla să-ți iei garanția pe ea, ești un zgârcit, iar după zeci de ani de comunism, de reciclat totul, de dus sticle la vânzare ca să faci un ban pe ele, vrem să părem bogați, să nu creadă lumea că stăm în 50 de bani.

Eu sunt omul care duce tot la containerele dedicate: hârtia la hârtie, PET-uri, sticle, doze din aluminiu, tot-tot-tot, numai să știu că nu ne mai umplem de gunoaie, că e plină țara asta, nu știu dacă ați observat. Parcă suntem plătiți să ne comportăm așa stupid, împotriva noastră până la urmă, pentru că nouă ne facem rău, nu altcuiva, aruncând doza de energizant Hell în zona verde. Deci duc tot la reciclat, eram la curent cu campania, am strâns tot ce am găsit pe acasă și în jurul meu și când a început campania, în prima zi, la prima oră, am fost prezentă. Nu eram prima, semn că oamenii își doresc să primească banii înapoi pe un ambalaj și sunt dispuși nu doar să îl ducă la un centru de aport voluntar (așa se numesc locurile unde te duci tu din proprie inițiativă să duci deșeurile), ci și să stea la coadă pentru recompensă.

Cu vreo lună și ceva înainte de a face Kaufland campania asta, aveam câțiva saci cu PET-uri și mai ales cu sticle de sticlă pe care le adunasem de-a lungul timpului, în ideea că le voi duce la LIDL, care în mărinimia sa, a decis să ofere fabuloasa sumă de 2 bani pentru fiecare „reciclabil”. Aș fi strâns, probabil, vreo 10 – 20 de lei, dar trebuia să fac mai multe drumuri până la supermarket, pentru că am o mașină mică, iar cu cârca nu e OK să cari sacoșe mari cu sticle de sticlă. Chestia e că m-am hotărât să zugrăvesc camera în care aveam depozitate toate reciclabilele, așa că le-am dus, pe rând, la containerul de la bloc, adică la punctul de colectare selectivă pus la dispoziție de firma de salubritate. Dacă le păstram, făceam un ban cinstit la Kaufland, ce să zic, doar că nu aveam de unde să știu.

Nu-i bai, că am adunat de pe jos doze și PET-uri de vreo 200 de lei…

Restul de ambalaje până la aproximativ 300 de lei le-am avut de acasă. Deci da, cam atâția bani am făcut ducând la Kaufland ambalajele reciclabile. Nu am primit bani cash, ci vouchere pe care le pot folosi până în 10 octombrie 2023, deci încă vreo câteva zile.

Cât am stat la coadă – căci în ultimele zile se stătea și câte o oră la coadă! – am văzut tot felul de oameni. E un experiment social interesant să stai la coadă cu oamenii care par să ducă dorul cozilor de altădată. Pentru cine nu știe, pe vremea comunismului se cam stătea la coadă pentru orice. Și ce să faci la coadă? Nu aveai telefon, deci intrai în vorbă cu oamenii de lângă tine. Coada era agora comunistă. La coada de la Tomra am întâlnit și oameni care adunaseră sticle și au venit cu portbagajul plin să ia un ban pe ele, dar și asistați social (literalmente o duduie care primește ajutor social, nu folosesc termenul cu sens peiorativ) cu limbaj colorat, oameni bine îmbrăcați și un homeless care după ce a prins de veste, venea zilnic cu saci uriași plini cu doze și PET-uri. Sticlele nu au prea avut succes, pentru că sunt greu de cărat. Le-au adus la „reciclat” cei care aveau mașină.

Și, peste toți, un cetățean pe care l-am văzut de două ori, în zile diferite, fără nici o treabă cu containerul de reciclare, dar luându-se de oamenii de la coadă:

„Eh, așa-i când votați ce nu trebuie, vedeți cum stați la coadă pentru niște mărunți, ca să vă rotunjiți veniturile? Gândiți-vă bine ce ați votat, oameni buni!”
„Numai cu asfaltări și pietonale ne pleacă tinerii, uite ce a mai rămas în orașul ăsta! Stați să luați bani pe niște gunoaie…”

Practic, omul ne shame-uia pentru că eram săraci și stăteam la coadă să luăm bani pe gunoaie. Atitudinea lui rezumă mentalitatea românului „nuvo riș”, pardon, „midăl clas”, care are bani să își plătească facturile, nu o duce chiar rău, dar nu s-ar pune la coadă cu „săracii ăia care vinde sticle, dragă”, de frică să nu se ia niște sărăcie și pe el.

Pentru tensiunea mea și în general pentru binele meu, mă bucur că am putut să îl ignor și nu i-am răspuns așa cum ar fi meritat. Oricum nu s-ar fi prins nimic de el. Nici sărăcie, dar nici vreun dram de educație civică. În schimb, i-a răspuns homeless-ul, care i-a spus, scurt, că dacă ar fi o taxă pentru fiecare ambalaj, nu l-ar mai arunca oamenii în iarbă.

În ce privește funcționarea aparatului Tomra (așa se numește firma care fabrică aceste containere pentru colectare selectivă), spre deosebire de alte dăți, acum angajații Kaufland veneau să îl „repare” ori de câte ori pe ecran apărea mesajul de eroare sau de solicitare asistență. Veneau, curățau, eliberau banda, făceau ce trebuie să facă pentru ca „reciclarea” să meargă fără probleme. Ultima dată când s-au colectat foarte multe ambalaje, pentru că era un concurs organizat de Kaufland pentru școli, când s-au umplut sacii din spatele benzii colectoare, au pus bilet că „aparatul nu mai merge, s-a umplut, ne cerem scuze” și gata. Deci se poate și fără mesaje pasiv-agresive.

Așteptăm cu interes ziua de 30 noiembrie!