Hmm… dacă tot sunt în concediu, mi-am propus să fac ordine în „Drafts”, adică acolo unde stau articolele neterminate – la bloggerii normali – sau titlurile de articole – la mine. Sunt multe titluri scrise în urmă cu cinci, şase ani, despre care am uitat cu desăvârşire, care nu mai sunt de actualitate sau care nu mai prezintă interes nici pentru mine, nici pentru voi. Pe ăsta l-am găsit cu un picuţ de text, deci am fost de treabă şi nu mi-am lăsat doar titlul. Iată deci care erau, în urmă cu vreo doi ani, constantele din viaţa mea:
- Jerry Seinfeld – pe jerryseinfeld.com, trei pastile pe zi şi Seinfeldul de noapte, pe care [a]dorm
- Gmail
- Visurat.ro
- Zoso.ro
- Cafea şi ţigări
Aşa arăta o zi din viaţa mea online şi offline. Între timp am renunţat să mai intru pe site-ul lui Seinfeld, pentru că odată ratată o zi, nu ai cum să mai vezi cele trei „bucăţi” de comedie. Şi dacă uiţi azi şi uiţi şi mâine, iar poimâine pleci undeva… eu am „reuşit” să uit până şi de Comedians in Cars Getting Coffee! Noroc că acolo se poate accesa arhiva.
Gmail a rămas şi va rămâne mult timp de-acum încolo o constantă zilnică a vieţii mele. Fără email viaţa e pustiu şi nici un alt serviciu gratuit de email nu se ridică la standardele mele, adică cele impuse de Gmail.
La Twitter am renunţat odată cu schimbarea laptopului. Nu am mai instalat TweetDeck, progrămelul în care vedeam tot ce s-a scris, şi am ajuns la concluzia că oricum nu-mi ajungea timpul să parcurg toate tweet-urile zilnic. Dacă o făceam, nu-mi mai rămânea timp pentru altceva. Sigur, soluţia ar fi fost să nu mai urmăresc 280 de oameni, dar nu m-a lăsat inima să dau unfollow cuiva. Aşa că le-am dat tuturor, nemaiintrând pe Twitter.
Visurât.ro a devenit SebastianBârgău.ro. A rămas în viaţa mea, că doar este şi offline!
Zoso e şi el acolo, printre primele site-uri pe care le citesc la prima oră, uneori chiar înainte de cafea.
Cafeaua şi ţigările sunt încă parte din viaţa mea. Am auzit zilele astea o întrebare la un post de radio: La ce ai fi dispus să renunţi pentru 10 milioane de dolari? M-am gândit atunci dacă aş putea trăi fără cafea. Aş putea, dar nu mi-ar fi uşor… Fără ţigări sigur mi-ar fi mai bine, dar trebuie să am şi eu un defect, nu-i aşa?
Care sunt acum constantele din viaţa mea?
Cafeaua de dimineaţă [urmată de alte două cafele, mai ales dacă ies din casă în ziua respectivă], ţigările făcute din tutun unguresc, laptopul HP de pe care scriu aproape în fiecare zi pe blog şi cei trei mouşi Microsoft de acasă şi de la redacţie, blogul, Fordul meu drag, telefonul Galaxy Note 2 care de foarte multe ori ţine locul laptopului, sutele de minute pe Cosmote pe care le vorbesc zilnic cu ai mei…
Şi dacă tot am trecut la branduri, sunt câteva zeci cu care interacţionez zilnic. De la deja prea des menţionata cafea până la seminţele pe care le ronţăi când mă uit la filme sau seriale. Nu citiţi mai departe dacă nu vă interesează. :)
Cafeaua de acasă, făcută la filtrul Philips, trebuie să fie Jacobs, pentru că are o aromă unică. Dacă nu-i Jacobs, poate fi şi Tchibo sau altceva, dacă nu-i cafeaua de acasă, o prefer la espressor. Illy mi se pare cea mai gustoasă, dar încă nu m-am îndurat să dau 50 de lei pe o cutie de cafea pentru acasă. Plus că ar fi păcat s-o „stric” la filtru.
Euthyrox precede cafeaua începând din luna asta, septembrie 2013, de când japoneza a început să fie adresată în mod corespunzător, că de tratat nu se tratează.
Drumurile în Ungaria după tutun le mai fentez din când în când, dacă ele se fac în zilele de luni, marţi sau miercuri, adică atunci când eu lucrez. Dacă nu, „îndur” patru ore dus şi patru întors pentru ca viciul meu să nu aibă de suferit. Aici mă întâlnesc cu alte branduri: Silverado, Austin, Sopianae. Dragi vecini, să faceţi bine să nu le mai scumpiţi, că în caz contrar, eu mă las de fumat! Kedves szomszédok, hogy jót nem drága dohány, mert különben úgy leszokni a dohányzásról!
REPLICA înseamnă, din 2007, locul meu de muncă. Este singurul job la care am „rezistat” atâţia ani şi încă mai merg la redacţie cu plăcere. Hehehe, ştiţi ce bine-i să scrii chestia asta când eşti în concediu? Mi-s foarte dragi oamenii, mi-e şi mai bine de vreo trei săptămâni, de când avem şi apă caldă la baie, îmi place tehnoredactarea, încă îmi place ce fac.
Chiar dacă nu-i mult de mers până la redacţie, de când am maşină nu am mai mers pe jos. Nu că înainte aş fi mers… dar Fordul meu rulează fin! Şi cum el trebuie „hrănit” la fiecare drum lung, îi dau jăratec de la Petrom sau OMV.
Dar până să ajung la lucru, în baie am câteva zeci de branduri. AVON şi Farmec predomină, am multe produse pe care le folosesc cu drag pentru că ştiu şi simt că-mi fac bine. De la o vreme, pasta de dinţi e Aquafresh [iniţial am cumpărat-o de dragul amintirilor din copilărie, dar e OK şi o folosesc în continuare], săpunurile sunt, fără exagerare, vreo 10, dar îmi plac mult şi le folosesc pe cele de la Dove. Lăsându-le pe astea la o parte, cred că se poate face lejer o reconstituire a filmuleţului cu Alex folosind produsele din baia mea!
Samsung şi Nokia înseamnă telefonul mare şi telefonul de pe care vorbesc zeci de minute în fiecare zi. E63 este veteranul meu cu butoane, telefonul la care nu vreau să renunţ pentru că e Nokia şi pentru că mă pot baza pe el tot timpul.
Am mai scris cândva pe blog sau pe Facebook că Samsung s-a cam insinuat în viaţa mea, pentru că apare peste tot: maşină de spălat haine, aspirator, telefoane, MP3 player, monitorul de la redacţie etc.
Ghiozdanul meu atoateîncăpător este de la Crumpler şi nu l-aş înlocui cu nici un alt ghiozdan. Îl ştiu ca pe mâna mea dreaptă şi îmi place că e atât de mare, încât pot pune în el „strictul necesar” pentru câteva zile şi tot mai rămâne loc de ceva. Asta nu înseamnă că nu îmi iau şi o geantă mare pentru haine atunci când plec la drum, că doar de-aia mi-am luat maşină! Geanta mare e tot de la Crumpler – când găseşti un brand cu care te înţelegi atât de bine şi care îţi oferă 100% din ceea ce ţi-a promis, nu ai cum să renunţi la el. E drept că genţile Crumpler costă mai mult decât your average backpack, dar credeţi-mă că fac toţi banii!
În ce priveşte hainele, nu sunt omul unui brand. Le aleg pentru funcţionalitate, dacă-s colorate e şi mai bine, dacă nu, nu-i bai. Am două perechi de pantaloni de la H&M fără de care zilele şi nopţile de iarnă ar fi mai triste. Culmea e că pe ambele perechi am plătit nu mai mult de 20 de lei – le-am luat din second şi ori de câte ori am vrut să găsesc haine OK la H&M, nu am găsit. Fie sunt prea mari magazinele, fie în cele în care am intrat eu hainele care mi-ar fi plăcut mie erau bine ascunse. Mai caut…
Nici cu încălţămintea „de firmă” nu mă omoram prea mult până să-mi cumpăr prima pereche de pantofi sport Puma. De atunci, nu mai vreau no-name-uri, pentru că Pumele mele sunt cele mai comode.
Şi-or mai fi şi altele, dar cred că am scris destul acum.
Ce de lucruri! :)
Bine, si eu am o gramada de obiecte preferate si tabieturi, dar nu stiu daca as avea rabdare sa le dedic atatea cuvinte.
Pentru mine, un obiect constant si sfant e periuta de dinti. Inaintea internetului, a stirilor, a blogurilor, a cartilor, a toalelor etc. Daca n-am dintii curati nu ma mai bucur de nici o constanta din viata mea, cat ar fi ele de misto.
E un pitic de-al meu, il am de ani de zile si nu renunt la el.
Google Translate nu ţi-a tradus corect în ungureşte propoziţia…:)) Roag-o pe colega ta şi verişoara mea Cristina să te ajute,nu de alta dar eu sunt convins că ungurii îţi citesc blogul…
Kitty???
Eu sper ca la tigari sa renunti cat mai repede, ca mie imi place de tine si fara defecte ;)
Şi la mine se regăsesc cafeaua Jacobs, ţigările Rothmans, blogul, Aquafresh şi Nokia la telefon.
Diferenţa cea mai mare este că mie nu mai îmi place serviciul meu. Vezi ce norocoasă eşti?