Articolul ăsta, la fel ca vreo alte două mii de „bucăţi” scrise pe blogul ăsta, este despre mine. Mai exact, despre felul în care dorm şi… stau eu.
Când stau la birou, îmi aleg cele mai ciudate poziţii: piciorul drept în locul în care unele birouri au sertar [al meu n-are şi bine face], piciorul drept sub fund, până îmi amorţeşte, ambele picioare pe scaun – motiv pentru care azi, scaunul meu şi-a dat obştescul sfârşit şi eu am concluzionat că nu poţi să te înghesui la nesfârşit cu tot corpul pe un scaun care a fost creat doar pentru şezut. Asta se întâmplă acasă, la serviciu aveam în faţa biroului un scaun pe care-mi ţineam picioarele, dar acum am o colegă în faţă. Deci, la serviciu sunt cuminte. Dar acasă…
Mulţi ani am dormit într-un pat „comunist”, cu bibliotecă/vitrină ataşată. Evident că am renunţat la geamurile vitrinei care zdrăngăneau de câte ori mă mişcam. Biblioteca/vitrină avea două „etaje”: primul avea două dulăpioare şi o vitrină, iar etajul superior era format din două vitrine. În vitrina de la primul etaj îmi băgam eu picioarele, la propriu, când dormeam. Habar n-am cât o fi de sănătos să dormi aşa, mie mi-a plăcut şi ani buni am dormit cu cel puţin un picior în… vitrină.
Acum dorm civilizat, dar mărturisesc că mi-e dor de nopţile când dormeam cu un picior în sus. :))
Nici în bucătărie nu pot să stau la masă ca orice om civilizat, mai ales că mie îmi revine întotdeauna locul de la perete, pe colţar. Pe un scaun de bucătărie mi-ar fi greu să mă caţăr, dar pe băncuţa colţarului am destul loc ca să-mi aduc şi picioarele sub mine.
Şi când merg prin baruri, nu stau prea mult dacă nu am pe ce să-mi urc picioarele. Masa trebuie să aibă o scândurică, acolo, altfel declar barul „mobilat cu scaune comuniste” – aşa cum am făcut cu Ceapa roşie din Deva – şi nu mai trec pe-acolo.
A, că mi-am amintit: când eram mică stăteam ore întregi în poziţia Lotus.
Ciudatica mai esti si tu… :))
La fel faceam si eu :) Pana prin clasa a V-a – VI-a, imi bagam picioarele sub mine peste tot. La scoala in banca, acasa in fotoliu, pe coltar in bucatarie, etc. E o chestie de obisnuinta si de comoditate :)
Nu e nici ceva bun, dar nici rau.
Hmm..denisuca…ai doua picioare „drepte”?
nici eu nu pot sa stau la masa ca un om normal.si pe ai mei ii cam scoate din pepeni chestia asta….c’est la vie!
hahahahah… idem si eu, dorm picior peste picior. la munca, stau pe scaun rotativ in pozitia lotus.
si in scoala, ma scotea profu’ la tabla cu lag: dura putin sa imi scot picioarele din banca :D
drept sa zic..stiam un banc ..la o petrcere ..o doamna bine se vaita care alta..ooffff,iar mi-a adus barbati-miu fori si o sa trebuiasca sa stau toata saptamana cu picioarele-n sus..la care cealalta intreaba nevinovata:da’ce,nu aveti o vaza unde sa le puneti?
cand eram mica ma cataram pe dulap. si eu eram mai mica de inaltime si dulapul nu era inalt asa ca era o distanta rezonabila pana la tavan de puteam sa stau in fund. imi puneam patura, o perna si imi caram reviste si le citeam. odata a intrat maica`mea in camera si a iesit, nu si`a dat seama ca eram acolo. asa s`a distrat cand m`a vazut :)
acuma dc m`as urca pe dulap cred ca l`as rupe si nici n`as incapea in asa spatiu :)
Cand eram mic puneam un cearceaf peste masa si ma culcam sub ea. Era barlogul meu si chiar daca dormeam prost pentru ca sub masa era o mocheta subtire ma bucuram ca am un centru de operatiuni si spionaz. Tot cand eram mic m-am ascuns in masa care sustinea televizorul. Parintii m-au cautat 2 ore si ma strigau dar eu nu vroiam sa imi stie pozitia secreta. Am iesit cand nu se uitau si le-am zis de ascunzatoare numai dupa multe insistente.
E bine, deci nu sunt singură. Ciudată sau nu, nu sunt singurăăă! :D
cum sa fi singurica sis..!? uite cata lume e in jurul tau!
Acum dormi „normal” din pricina lui Sebi? :D
denisuca, zii merci ca esti adulta. din pacate eu, in cpilarie stateam si stramb (cu cel putin un picior sub mine) si pe fondul unei lipse de calciu si probabil (am aflat mult mai tarziu ipoteza asta) a unei predispozitii ereditare (desi ai mei sunt drepti) am facut scolioza. suficient de scolioasa incat sa necesite operatie.
desi chiar si acum,tare m-as mai face covrig, ma abtin eroic.
Denisa..ai citit ce-am scris la prima postare?:(
Ana, deocamdată sunt OK, deşi oasele mele numai sănătoase nu sunt; am un pui de osteoporoză şi artrită „dobândită” genetic.
Si eu care credeam ca sunt singura care nu-i capabila sa stea drept la calculator, la bucatarie sau in pat… de fapt, nu pot sta cum se cuvine nicaieri. La masa stau in genunchi, la calculator la fel, ori cu un picior sub mine, ori turceste, ori cu genunchii sus pe marginea biroului… Iar de dormit, cred ca este inutil de mentionat ca e aproape imposibil sa te odihnesti cu mine in pat. M-am trezit odata cu capul la picioarele prietenului meu. :)) N-am putut sa-mi explic cum am reusit sa ajung asa.