Am avut, printre mulţii vecini pe care i-am „schimbat” de-a lungul anilor, şi vreo doi copii „din flori”.
Pentru cei născuţi după 1990, copiii din flori erau acei copii născuţi în afara căsătoriei, în ale căror certificate de naştere, la rubrica „Numele tatălui” era trasă o linie. Nu erau recunoscuţi de către vitejii cărora le plăcuse „procesul tehnologic”, dar care considerau, ca nişte bărbaţi adevăraţi ce se credeau, că-i treaba femeii să se ferească. Ce mai conta că singurele prezervative care se găseau pe vremea aia erau cele vulcanizate, pe care le moşteneai de la părinţi, sau că avorturile nu se făceau decât în cazuri extreme sau, dacă erai dispusă să-ţi rişti viaţa, la „o tanti” care se pricepea. Pastile anticoncepţionale aveai doar dacă ştiai pe cineva „dincolo” etc.
Am făcut paranteza asta ca să subliniez că mamele copiilor din flori nu erau întotdeauna curve femei uşoare, ci doar mai uşor de păcălit sau naive sau, pur şi simplu, ghinioniste. Nu vorbesc aiurea, am avut doi vecini „din flori”, adică crescuţi de mame şi bunicii materni, unul dintr-o mamă tare simpatică şi de care-mi părea rău şi altul dintr-o mamă care a mai şi dansat la bară ca să se-ntreţină, dar din câte ştiam, nu se simţea umilită, ba chiar îmbrăţişase o profesie care i se potrivea. Mno, fiecare cu drumul lui în viaţă.
Vecinii ăştia doi erau băieţi şi pe deasupra mai erau şi mici, cred că aveau cam jumătatea vârstei mele; e un lucru ştiut că la 10 ani nu te joci cu picii de cinci ani, cum nici la 12 ani n-ai ce să cauţi cu ăia de şase, aşa că nu prea aveam tangenţe, dar nefiind un grup foarte mare de copii în faţa blocului, observam cum se poartă cu ei ceilalţi copii de vârsta lor. În cazul nefericitului cu mamă de treabă, toţi, dar absolut toţi băieţii de la bloc se considerau superiori, făceau mişto de el şi, când îl prindeau la înghesuială, îi mai aplicau câte-o „corecţie”. Aşa, ca de la copiii cu tată, să ştie bastardul cine-i şefu’.
Celălalt copil beneficia de un tratament preferenţial printre copii, pentru că avea bani, jucării şmechere şi dulciuri, atenţii pe care le primea de la nenumăraţii „taţi” care-i trecuseră mamei prin pat. Pe-ăsta nu risca să-l bată nimeni, că ieşea caţa de mamă-sa la geam şi te făcea cu ou şi cu oţet. Iar când mamă-sa era plecată la lucru, rămânea bunică-sa „pe poziţii”. Plus că nu ştiai niciodată cu ce „tată” bazat vine să te tragă de urechi…
M-am tot gândit la primul copil; oare ce s-o fi ales de el? După ce m-am mutat, n-am mai dat pe la vechiul bloc, aşa că nu mai ştiu nimic de aproape nici unul dintre vecini. Dar sper că micuţul necăjit a reuşit să treacă peste traumele psihice provocate de nenorociţii de copii de la bloc. Şi mai sper că dacă vreo mamă singură ajunge să citească asta, n-o să mai plece capul data viitoare când se va întâlni cu vecinii.
Suntem în 2011, să le fie lor ruşine că-i judecă pe alţii şi că le bagă copiilor în cap idei preconcepute, nu ţie că-ţi creşti singură copilul!
:) Buna morala.
Am observat si o chestie comica aici: „cred că aveau cam jumătatea vârstei mele; e un lucru ştiut că la 10 ani nu te joci cu picii de cinci ani, cum nici la 12 ani n-ai ce să cauţi cu ăia de şase, aşa că nu prea aveam tangenţe”.
Vreau sa spun ca aveau jumatate din varsta ta la un moment dat, dar asta nu inseamna ca pe masura ce cresteai tu cu un an, ei aveau varsta ta pe jumatate, asa cum apare in post (5-10, 6-12) :P
Scuze, mi-am dat seama ca eu am gandit gresit. Probabil nu-ti mai amintesti exact ce varsta aveai tu si dadeai doar exemple (10, 12 ani).
@Alina: erau mai mulți kinderi și nici eu nu mai știu exact ce vârstă aveam, am stat mai mulți ani în blocul ăla.
Eu am avut parteneri de joaca tot asa 2 copii din flori,o fetita si un baietel, dar m-am inteles bine cu amandoi, mai degraba nu m-am inteles cu un baietel, care desi avea ambii parinti parca era scapat de sub control, numai rautati facea, ne strica alunecusurile iarna, sau ne impingea cand jucam cate ceva, sau ne dadea de gol la ascunsa.. si stiu ca aveam o perioada cand il evitam la greu. Cu timpul crescand, s-a mai schimbat, poate atunci defapt avea probleme acasa, nu stiu de ce era asa obraznic, dar sincer nici nu ma interesa sa imi explic „de ce”.
Ce voiam sa zic e ca fiind copii nu ne-a interesat niciodata sau nu am constientizat niciodata ca unul dintre partenerii de joaca are sau nu ambii parinti,sau ca are probleme acasa, ci mai degraba cum se comporta cu noi si la joaca.
Societatea asta cu obiceiurile ei aproape arhaice se crede demna de un secol prea mare pentru pasul ei… :(
Nu stiu daca ai avut astfel de cazuri, dar in scoala generala erau stigmatizati copiii ai caror parinti divortasera. Rautatile erau de genul : ” ai mama/tata de imprumut” , ” tata ma invata… , tu nu ai tata, deci nu ai de unde sa inveti..” si altele asemenea.
Se vede de la o poștă mentalitatea intolerantă a părinților, că de la ei pornește. Eu, de exemplu, m-aș juca cu niște pumni în gură pe la astfel de nenorociți ipocriți care condamnă niște copii pentru că niște oameni au făcut sex.
Din pacate traim intr-o societate in care daca nu „respectam”/nu suntem de acord cu anumite norme sociale/morale mostenite din tata-n fiu, suntem considerati paria.
Se pun etichete de genul „copii din flori”, „vine tiganul si te ia”, evident tiganul fiind cel rau si romanul cel bun. Ne uitam cu dezgust la persoanele cu handicap si le ocolim, ne protejam posetele si buzunarele imediat ce remarcam in preajma un cetateam mai „colorat”, avem reactii organice de repulsie vis-a-vis de persoane pe care le percepem diferite fata de noi.
In provincie (in special in mediul rural), inca mai sunt marginalizate mamele divortate si considerate vinovate pentru ca nu au suportat „normalitatea” sotului alcoolic, afemeiat si bataus.
Nu sunt copil din flori, nu sunt femeie divortata sau mama singura, nu sunt rrom. Dar dispretuiesc din tot sufletul persoanele care eticheteaza gratuit.
Eu nu am considerat niciodata ca un copil fara tata nu este un copil normal. Stiu doar ca gura lumii vorbea despre copiii din flori, mai ales la tara la bunici si ca maica-mea tot timpul imi repeta sa am grija.
Acum nu mi se mai pare asa o tragedie sa ai un copil din flori :) mai ales ca exista bancile de sperma
femei usoare nu, insa putin naive, in multe cazuri. tre sa casti bine ochii cu cine o pornesti la drum. ca se poate. dar mai e si imprevizibilul. mie nu mi-a trecut prin cap sa judec nici macar o femeie usoara, ci sa zic bravo ca n-a facut avort. :)
Ai mei au divortat cand eram mica si pe la 5-6 ani cand am inceput sa citesc, maica-mea mi-a explicat, cu poze, certificat de casatorie si hotarare de divort, de ce stau eu numai cu ea si bunica-mea. Culmea e ca desi toata lumea din bloc stia ca a fost maritata cu taica-miu, copiii imi spuneau cand ieseam sa ne jucam tot ca sunt copil din flori si ca n-am tata, semn ca parintii lor nu reuseau sa treaca de „acest handicap”. Daca stai sa te uiti pe strada, o sa vezi in joaca plozilor (asta daca se mai joaca, bineinteles, si nu stau cu tastatura in mana toata ziua) numai rautati de genul: eu am jucarii mai frumoase, haine mai frumoase, mancare mai buna, etc.
@Evergreen: ăla-i copil din bănci, deci bancher? :P
@Denisa :))))))))))))
asa e Denisa ai pus punctul pe I cand ai spus ca nu erau curve ci doar usor de pacalit.Doar ca s-a schimbat putin roata, inainte barbatii erau curvari iar ele cuminti acum sunt si curve si curvari.Aici suntem egali si totusi nimeni nu e vinovat :)Iar mamele de isi cresc copilul singure au tot dreptul sa isi traga un mascul in preajma fara a se intelege ca e panarama.Am stat si m-am gandit de unde conceptia asta tampita daca femeia isi cauta linistea in bratele altui barbat gata e curva.E drept ca unele o cauta cam des dar …… important e sa ii ofere ala de acasa ce trebuie: intelegere, sprijin, toleranta, dragoste etc :) hai ca am scris mult si nu stiu daca are treaba cu subiectul :)
Eu am lucrat la completari de dosare (din alea de pasaport, permis etc) – si am intalnit o gramada de cazuri de oameni (in unele cazuri cu barba alba) care aveau o liniuta pe certificatul de nastere, in dreptul numelui tatalui. Bai, mi se pare cea mai cruda si mai nesimtita chestie din lume!!! OK, te doare in dos, ok nu-l intretii, ok nu vrei sa stii ca traieste – dar chiar sa il lasi pe copchil cu o liniuta in dreptul tatalui mi se pare mai mult decat nesimtire! Daca nici macar cu un prenume fictiv nu poti contribui in viata copilului tau inseamna ca ai trait degeaba
Buna am si eu o vecina care are 2 fetite din flori era cu mine in clasa la 13 ani a avut o relaţie cu un tip cu care credea ca ramane pe veci a rămas gravida si el a părăsit-o la 15 ani a devenit mama a continuat sa umble cu fel si fel de barbati iar la 18 ani credea ca și-a găsit fericirea si a născut din nou o fata dar si acesta a plecat la scurt timp ce vreau sa spun e ca o respect ca nu a făcut avorturi si ca nu este jenata ca vorbeste lumea