Sunt oamenii care stau închişi în turnurile de fildeş sticlă de dimineaţa până seara. Sunt cei care îşi măsoară cafeaua în litri, nu în unităţi (căni?), şi o beau din căni uriaşe, care seamănă cu borcanele „de opt sute”, iar apa lor potabilă vine în bidoane mari, de câte 10-20 de litri. Apa o beau, bineînţeles, din pahare branduite „La Fântâna”, „Cumpăna” etc.
Mai bine de jumătate de zi şi-o petrec în biroul cubic, respirând acelaşi aer cu alte câteva zeci de colegi şi privind cum viaţa trece pe lângă ei… Nu prea au viaţă personală, sunt „într-o relaţie” cu compania, iar pentru sacrificiile făcute, o dată sau de două ori pe an, compania îi duce la team building-uri scumpe, îi îndoapă bine şi-i îmbată, câştigându-le, astfel, eterna recunoştinţă. Cum să-ţi dai demisia de la un loc de muncă bine plătit, chiar dacă te stoarce de energie [adică it sucks the life out of you], când oamenii ăia au cheltuit atâţia bani ca tu să te distrezi, în mod organizat, timp de şase zile?
Corporatriştii mănâncă întotdeauna din caserole, iar mâncarea le este caldă graţie minunii numite cuptor cu microunde. Ei nu pot fi spontani, pentru că au o agendă foarte încărcată, iar când nu sunt la birou, au întâlniri de afaceri care de cele mai multe ori se „întâmplă” la prânz, o ocazie numai bună pentru a scăpa de grija singurei mese din zi. Şi „lista” ar putea continua.
Aşa-i văd eu pe corporatrişti. Poate că ei sunt fericiţi cu viaţa lor, cu joburile lor, cu programul lor încărcat. Eu nu aş fi şi mă bucur că îmi permit să fiu spontană oricând de miercuri seara până luni dimineaţa. :D
Nici eu nu as fi fericit… dar pana la urma fiecare cu ce ii place. :)
o viziune oarecum stirba
si eu sunt corporatista, dar spontaneitatea nu mi-a pierit
vin la servici la ce ora vreau
imi iau pauza la ce ora vreau
mananc cand vreau si fara sa folosesc microundele
am internetul la un clic distanta si datorita lui in timp ce muncesc fac multe alte chestii
nu e mare diferenta intre mine si tine care petreci multe ore in fata computerului, desi nu esti corporatista
numai bine ;)
Maria, daca mergi la servici si iti iei pauza cind vrei…nu esti chiar o corporatrista clasica….cei „adevarati” dar multi, din pacate, sunt destul de incartiruiti…..(stiu din orarul sotului, corporatist si el).
Anca, sunt incartiruiti pentru ca nu stiu sa-si ceara drepturile. Corporatia ofera mai multe drepturi angajatilor decat oricare alt gen de angajator. Prin natura jobului, corporatistul isi poate lua pauza la orice ora (evident cu exceptiile de rigoare), are program de munca flexibil (adica vine la munca la ce ora poate si pleaca dupa ce isi indeplineste numarul de ore din contract).
E adevarat ca multi angajati in corporatii nu isi cunosc drepturile si accepta sa fie supra-munciti de niste sefi smecheri, dar ar putea foarte bine sa nu o faca.
In corporatie singura obligatie pe care o ai e sa iti faci treaba in timp util. Atat.
O alta greseala pe care o fac multi corporatisti e ca accepta anumite taskuri si targeturi pe care nu sunt in stare la le faca in timp util si atunci ajung sa munceasca peste program. Asta tine de capacitatea angajatului de a-si evalua munca. Daca spui ca termini cutare task pana in data de, atunci trebuie sa o faci cu riscul ca lucrezi peste program. Odata ce inveti sa-ti estimezi corect taskurile, nu mai ai probleme.
Sa inteleg ca tie iti place sa faci? Esti mai libera? Ai programul dupa cum vrei? Da-ne detalii, apoi comparam.
Maria: si daca nu accepti un task de genul asta mai promovezi la pastele cailor…
O analiza foarte corecta si la obiect a fenomenului…
da … e perfect corect numai ca mi se face rau cand vad ideile astea. paradaoxal? da. si atunci de ce zic? pentru ca si tu si toti ceilalti ati accepta in secunda doi un job de asta, stai linistita.
betforcash, daca tu te-ai prostitua intelectual doar pentru bani nu inseamna ca noi toti ceilalti am face-o; unii dintre noi avem un alt sistem de valori.
In mare, descrierea e foarte adevarata :)
Si daca eliminam aceasta.. breasla, sa-i spun, ce ne mai ramane pentru a ne castiga existenta si a intretine o familie?
Meseria de blogger? :)
Alte joburi ar mai fi.. muncitor calificat, liber profesionist (avocat, jurist, agent imobiliar etc), medic (yeah right), badigard.. s.a.
Asa ca nu-i compatimi, pentru ca sunt cei care platesc impozite si CAS si mai ales sunt cei care intra pe bloguri si ii baga o paine in burta lui Sebi.
si eu am jucat in liga mare..hai sa zicem mijlocie..la corporatristi.am luat-o in freza acu 4 ani cu un infarct de la stres + tutun(ca sa fim corecti),fac chestiile astea doua.. un dublu speriat si am esuat,vorba vine,pe dunare ca pescar.totu-i linistit acum,… ma doare la bashchetzi,cum se zice mai nou.ma trezesc la 6 sa am timp sa ascult muzica,cam o ora,citesc ziarele,iau micul dejun si trimit tractorasele la munca(fostii colegi si prietenii),dupa care daca am chef ma duc la pescuit,daca nu scot cerculetele din garaj si o tai la oras sa vad ce mai e pe acolo,o cumparatura ceva,o cafea,o apa minerala o barfa nevinovata cu prietenii..asa o fi fost si inainte de infarct?nu cred si nici nu vreau sa-mi aduc aminte,chiar daca au fost si unele momente frumoase,da’ putine…nu-i frumos sa contrazici o doamna dar parca nu cred ca e asa libertate in firme si nu mai moare lumea de epuizare si stres.e asa o fericire acum prin birouri de zici ca s-a coborat raiul..poate daca este cum facea eba la luxten cand lucra la ei si se nimerea sa vina tocmai in ziua de salariu.in rest..pe fericirea asta de criza sa nu-mi zica mie careva ca nu sta cu morcovu bagat in fund ca s-ar putea sa zboare ,sa i se micsoreze salariul,sa i se taie hartia igienica sau sa nu mai aiba gamalie la boldurile de pe birou..m-as bucura sa fie bine dar mi-e teama,ca e mai rau ca atunci cand eram si eu..in productie.acu nu zic sa fiti toti ca mine,doamne feri..mie cine imi mai plateste pensia ?asa ca: „Sculaţi, voi oropsiţi ai vieţii, Voi, osîndiţi la foame, sus!”mai repede va rog,ca se aglomereaza soseaua si atentie.. se inchid usile…!