Countdown: 1 zi

Iasi, 30 decembrie 2008

In gara frig, in masina cald.

Afara frig, acasa cald.

Afara frig, in redactia Iasi Plus cald.

Afara frig, la GicuPisicu acasa cald.

Afara frig, in Kaufland cald.

Afara ger, in BamBoo [decoratiuni interioare, nu fite de mii de euro] foarte cald.

Afara si mai frig, in Chillout cald.

Afara inghetau pietrele, acasa cald si bine.

Cam asta ar fi rezumatul. Acum, detalii:

Pe tren am dormit ca animalu’, pentru ca la cuseta a fost curat, cald si bine, iar nasu’… despre nasu’ o sa scrie Sebi, cert este ca e primul nas de treaba, deci probabil ca era angajat de curand la CFR, altfel nu-mi pot explica. Ba mai mult, trenul a ajuns la timp. Nici daca m-as chinui n-as avea ce sa bag de vina CFR-ului pentru drumul asta.

In Kaufland [unul dintre ele, nu stiu care, dar sunt trei in Iasi], la carne proaspata era gol. Rafturi intregi curatate de ieseni. Am facut si poze, dar cu telefonul. Actualizez postul cand ajung acasa si dau de Bluetooth.

La iesire, am cumparat tigari de la inmedio. Numai ca pana sa ajungem sa le cumparam, vaca cu cabina care trebuia sa serveasca acolo era ocupata sa vorbeasca la telefon. N-as fi avut nici o problema cu asta, daca n-as fi auzit ca vorbea cu un necunoscut care ii trimisese un SMS [presupun ca incepea cu „Fie ca…”] si incerca sa se lamureasca de ce i-a dat mesajul cu pricina. Si asta in timp ce, din priviri, m-a intrebat ce vreau si mi-a luat din mana cei 12 lei pe care Sebi mi-i daduse pentru tigarile lui. I-am zis ca vreau doua pachete de Marlboro rosu scurt si doua de Winston Blue, apoi a pus mana pe langa pachetele de Marlboro si m-a intrebat din nou de care, i-am repetat, dupa care a grait, in soapta: „Si mai ce?”.
„Doua Winston Blue”, spun, deja satula de asteptat. „De care?” „Albastru… Blue!”. „Douasnoua de lei. Da’ mi-ati dat 12 lei. Pentru ce?”
Mai aveam putin si incepeam sa strig, dar i-am cerut banii inapoi, i-am platit cu bani „potriviti” si-am plecat. Jita dracului!

Buuun. In BamBoo, unde Sebi n-a avut curaj sa intre cu mine, am stat vreo jumate de ora, poate 45 de minute, dar nu mai mult de o ora, oricum. BamBoo pe care il stiam eu, in Iulius Mall, a fost coborat la parter, intr-un spatiu mult mai mare. Yupee, mi-am zis, sa vezi cate noutati, poate reduceri la produsele tematice cu Merii Crizmas si Hepii Niu Ir. Cand colo… da, spatiul este mai mare, marfa parca e mai multa, dar o groaza de produse nu aveau preturile lipite pe ele, multe erau pline de praf, semn ca stau in magazin sau prin cine stie ce depozit de multa vreme. Produsele de Craciun erau la pret intreg, nici vorba de reduceri; de ce as da 8 lei pe niste piscatori cu Mos Craciun pe care nu le mai pot folosi decat peste un an? Dar tot am lasat niste bani acolo, iar cel mai important, am gasit un tablou superb, cu o fotografie din New York. Alte magazine din mall nu m-au interesat, eram deja obosita dupa ce-am facut „inventarul” la BamBoo si plasa pe care trebuia s-o car dupa mine era prea mare. :D

Apoi, in Chillout, un birt in care am mai fost si care mi-a placut, cand i-am cerut nota, blonda care ne-a servit a dat din cap si apoi a inceput sa vorbeasca la telefon. Si-a vorbit, si-a vorbit, apoi a luat comanda de la alti clienti, a debarasat vreo doua mese, cred ca s-a dus si pe la buda, iar de noi a uitat. Sebi s-a dus la bar sa-i plateasca si i-a atras atentia ca a chemat-o de ceva vreme. Ce i-a raspuns blonda? „Da’ nu v-am vazut cand mi-ati facut semn!”. Sigur, nu ne-ai vazut, de-aia ai dat din cap ca vii. Eu le-as interzice vanzatorilor care lucreaza singuri intr-un magazin sau bar sa vorbeasca la telefon. Vorbeste in timpul tau liber, nu in al meu!

Din Chillout ne-am carat acasa, prin ger si vant si atat, am mancat papa bun si acum ne culcaaam. Over and out.

Va urma [peste cateva ore, poate chiar un „bilant” plictisitor, de data asta fara poze].

Distractie faina de Revelion si La multi ani!