Cu ochii pe radio

Din când în când, atunci când folosesc transportul în comun, mai renunţ – din diverse motive – la căştile de la mp3 player şi fie îmi pun mintea „on hold”, fie ascult ce se discută în jurul meu. În Hunedoara, „transport în comun” înseamnă nişte microbuze răblăgite care circulă pe vreo două rute. Iar „2”-ul e întotdeauna plin de bătrânei care nu ştiu ce fac, dar circulă într-o veselie. Probabil că alternativa celor mai tineri o reprezintă taxiurile, pentru că au tarife destul de mici, cel puţin în comparaţie cu celelalte oraşe din judeţ.

Astăzi am surprins o conversaţie între doi bătrânei, dintre care unul avea – el a zis – 88 de ani. Bine, e puţin spus „am surprins”, pentru că toţi pasagerii au auzit conversaţia cu pricina.

Bătrânul cel mai mai bătrân îl întreabă pe celălalt:

– Auzi, tu mai ţii minte că ţi-am dat eu o broşură, se numea „Religie şi societate”?…

– [era evident că nu-şi aminteşte] Da…

– Aşa se numea, ştii că ţi-am dat-o. O mai ai?

– Ăăăă… Da, da, sigur.

– Ştii ce vreau? Să mi-o dai că vreau s-o serosez şi ţi-o dau înapoi. Aia îi o broşură foarte interesantă, să ştii!

– Păi, tu când vii la mine, o s-o găseşti pe masă.

– Da’ io cred că tu te gândeşti la alta, eu zic de „Religie şi societate”. Aia vreau să mi-o dai, că-i foarte interesantă. Şi mai am şi o să-ţi mai dau şi alte broşuri. Vrei?

– Siiigur. Vreau! Oricum eu nu văd să le citesc, dar le dau la copii.

– Am dat drumu’ la aparat acum două săptămâni şi ce crezi că am auzit? Americanii cică vor să-l dea în judecată pe Dumnezeu! Că el îi vinovat pentru toate cutremurele şi enundăţâile şi tot ce se întâmplă şi vor să-l dea în judecată. No spune, cât îs de proşti la cap!

– …

– Acu’, la ora zece, exact azi îs două săptămâni de când am auzit eu cu urechile mele la radio. Şi era şi Robert Turcescu ăsta, că el are emisiunea la ora unu’ şi jumătate, la treişpte jumate, la radio şi zicea şi el – bine, ăsta vorbeşte prostii -, că „a înnebunit natura”. Da’ el nu se gândeşte că şi natura asta oare cine o conduce? Nu tot Dumnezeu? Proşti la cap…

– …

– Şi când am fost săptămâna trecută la nepoată-mea, să-i duc lapte, o dat drumu’ la televizor şi zicea că în America, în… ăăă… California, cică s-aşteaptă un maaare cutremur de pamănt! Oamenii ăştia şi-or pus toată baza în aceasta ţară mare, Oniunea ăăă Ioropiană, adică şi în Oniunea Ioropiană da şi în Statele Unite! Mare prostie…

Ahh, cum le ştii tu pe toate!

Foarte interesant mi s-a părut felul în care vorbea – la unele cuvinte „punea” diacriticele total aiurea: „aceasta ţară”, „pamănt” etc.