Dacă la vederea acestei imagini şi voi vă amintiţi de copilărie, înseamnă că aţi avut nişte părinţi foarte faini, care v-au iubit – şi, după caz, vă iubesc şi acum. Nu vreau să răsucesc cuţitul în vreo rană, am vrut doar să vă arăt poza asta pe care am făcut-o în urmă cu o săptămână şi-un pic în cetatea Alba-Iulia.
Copilul ăla nu ştie că o să crească în curând, nu are nici o grijă, nici o problemă în afară, poate, de numărul jucăriilor. Ce frumos!
P.S.: Iar dacă voi nu aţi avut parte de astfel de plimbări cu părinţii, nu-i nimic, puteţi să vă ridicaţi voi copiii în timp ce-i ţineţi de mânuţe. Eu încă îmi mai amintesc că de fiecare dată când ieşeam la plimbare cu ai mei, aşa traversam toate străzile, în aer, ţinută de părinţi.
nu stiu de ce, dar ma asteptam sa ii injuri pentru ca au ocupat toata strada. :))
Daca si acum numarul jucariilor ar fi cea mai mica problema… ce bine ar fi
Popp, dar ce părere bună ai despre mine! :))
„Copilul ăla nu ştie că o să crească în curând, nu are nici o grijă, nici o problemă în afară, poate, de numărul jucăriilor. Ce frumos!” – foarte-foarte frumos.