Cum ar fi dacă Internetul n-ar mai fi

Ar fi greu.

Într-adevăr, Internetul tâmpeşte şi recunosc că aş saluta limitarea accesului la reţea şi conectarea în funcţie de IQ [nu ai peste 80, n-ai ce căuta online], dar mie mi-ar fi foarte greu dacă într-o bună zi Internetul „s-ar termina”.

De 10 ani, dintre care primii cinci cu acces prin dial-up, iar următorii cinci cu net „la găleată”, sunt online. Îmi contactez prietenii de departe pe messenger, scriu despre ce am mai făcut şi ce locuri am mai vizitat sau ce mi s-a mai întâmplat pe blog, îmi urc pozele pe Ipernity şi apoi mă laud cu ele pe fotoblog, citesc presa, citesc bloguri, aflu orice cu ajutorul lui Google. Nu dau zeci de telefoane ca să aflu ceva, întreb pe Twitter sau pe blog, dacă Google nu ştie răspunsul la întrebarea mea. Nu am mai deschis dicţionarul de un an, pentru că am la dispoziţie site-ul dexonline.ro. Nu mai stau zeci de minute ca să pun diacritice câte unui text, pentru că există diacritice.com. Nu stau cu urechea lipită de aparatul de radio, aşteptând difuzarea unei melodii anume, pentru că am YouTube, unde găsesc orice melodie, oricând – ba şi cu videoclip.

Am găsit în Internet nu doar un loc în care sunt adunate toate informaţiile Pământului, ci şi locul unde „stau” prietenii mei, locul în care „se acundea” cel care avea să-mi devină soţ, un loc numai bun pentru câştigat nişte bani de citric pe lângă salariul pe care-l câştig offline, dar tot muncind pe calculator. Dacă n-ar fi fost Internetul, viaţa mea ar fi fost mai tristă, mai seacă, mai lipsită de fun. Dacă n-ar fi fost Internetul, n-aş fi cunoscut o bună parte dintre cei pe care acum îi consider prieteni, nu aş fi aflat toate lucrurile pe care le ştiu… şi poate că nu m-aş fi măritat niciodată [am eu o glumiţă pe care nu pot s-o zic pe blog, cel mult pot spune că nu mi-ar fi trebuit un bărbat din judeţul Hunedoara şi pe o rază de 200 de kilometri].

Cel mai mult îmi place să călătoresc virtual cu ajutorul unor site-uri ca Flickr, Norc, Google [Streetview] şi Panoramio, să admir talentul fotografic al miilor de „pozari de ocazi2, să aflu lucruri interesante de pe Wikipedia, să citesc blogurile oamenilor pe care i-am cunoscut şi în lumea reală.

Ştiu că am pus multe link-uri în articolul ăsta, dar aşa este şi viaţa mea: cu multe link-uri. Şi pentru că textul ăsta este răspunsul la o leapşă, iată şi linkul către Nebuloasa, cea care se întreabă cum ar fi viaţa mea fără Internet.