Guest-post scris de o cititoare care semnează „O mamă şi o soţie care nu se consideră o DOAMNĂ”. Lectură plăcută!
Deci încă o dată, pentru ăia din fund: articolul ăsta este scris de Nedoamna, prin urmare, nu e scris de mine. Deci nu, nu Denisa-l semnează. Ştiu că pentru unii-i greu, da’ încercaţi să pricepeţi.
Cum altfel decât măritându-te? Din domişoara X devii Doamna Y. Corectezi pe oricine ţi se adresează cu apelativul „domnișoara”, uneori te simţi chiar jignită. Oare de ce nu te bucuri că, poate, nu-ţi arăţi vârsta? Dar na, eşti o doamnă şi ai pretenţia să fii tratată ca atare. Doar ai alt statut acum, nu?
Chiar dacă nu ai mult peste 20 de ani, iei lucrurile în serios. O soţie/doamnă adevarată:
- nu-și mai cumpără haine de la raionul de copii/adolescenţi (dacă silueta îi permite încă), pentru că nu sunt de-ajuns de serioase;
- se tunde/coafează în ton cu noul statut: şuviţe băbeşti ori roşcatul ăla de supermarket, părul mai scurt ori cocuri serioase, celebra coadă de cal – lifting-ul săracului;
- rupe relaţiile cu cei necăsătoriţi, ei nu au nici un rost în viaţă;
- se-apucă de gătit, spălat şi călcat cămăşile soţului, doar în ele se „oglindeşte” ea ca femeie gospodină.
Apoi, ţinând cont de sfaturile din revistele pentru femei ori de cele de pe forumurile de „specialitate”, te apuci de făcut copii. Unu, doi, trei, câţi dă Domnu’. Şi ajungi, conform standardelor impuse de aceleaşi reviste şi forumuri, O FEMEIE ÎMPLINITĂ, O SOŢIE ŞI O MAMĂ FERICITĂ.
Cum ai reuşit să te dedici soţului (mulţumindu-le celor de sus că ai reuşit să te măriţi – a fi fată bătrână e o mare neîmplinire), acum o faci de 2-3 ori mai mult. Pentru că sunt şi copiii la mijloc.
Cariera, un serviciu mic, acolo?! „Ce-mi mai trebuie? Sunt mamă şi soţie. Şi mândră de asta!”.
Viaţă socială, ieşiri cu prietenii? „Ce prieteni? Noi nu avem nevoie de prieteni, ne simţim bine împreună, ne ajungem unul altuia. În plus, avem copii şi nu se cade să ne mai distrăm. Cine se ocupă de creşterea şi educaţia lor dacă noi mergem la petreceri ori prin cluburi?”.
Dar, totuşi, o ieşire cât de mică?! „Nici vorbă, ne jucăm cu copilul. La bătrâneţe o să ne amintim cu drag de aceste jocuri cu copiii noştri… Cu siguranţă nu o să ne amintim cu drag cum ne distram noi cu alţii. Părerea mea!”. („Părerea mea”, argumentul omului lipsit de argumente).
Soţul simte nevoia, din când în când, unei ieşiri cu băieţii. „No way, ce înseamnă asta? Are familie acum, trebuie să fie responsabil. Păi copilul îl aşteaptă în fiecare seară nerăbdător. Şi-aşa vine târziu de la serviciu. Ce, eu ies undeva?”.
Dar ai putea ieşi şi tu cu prietenele… Singură, fără copil… „Imposibil. Cine îi face băiţa de seară? Cine îi citeşte povestea înainte de culcare?”.
N.A.: Cele de mai sus nu sunt ficțiune, însă voi păstra anonimatul asupra persoanelor vizate.
Mamele care se încadrează în cele de mai sus sunt, în general, femei casnice, deşi nu întotdeauna lipsite de educaţie. Din comoditate, îndoctrinare sau, pur şi simplu, tocirea neuronilor, ajung să se amăgească singure că-s fericite ca mame şi soţii. Nimic altceva nu poate depăşi asta. Îşi dedică viaţa creşterii copilului şi „servirii” soţului mult-iubit. Îşi duc traiul între cei patru pereţi ai apartamentului (proprietate sau închiriat), uneori în parc, printre alte mame asemenea lor şi odraslele mult iubite. Ori pe forumuri de profil, unde se pupă una pe alta în părţile dorsale.
De cele mai multe ori au un surplus considerabil de grăsime/kg. Însă, deşi-s complexate de asta, ajung să se autoconvingă că soţii le iubesc aşa cum sunt, doar le-au oferit moştenitori. Pe scurt, sunt femei „împlinite”, demne de invidia celor care nu au fost în stare să agaţe un soţ iubitor şi bun de prăsilă.
Semnat: o mamă și o soție care nu se consideră o DOAMNĂ.
Presimt că o să își facă și ea mulți prieteni. =))
haios articolul, cum il citeam cu ceaiul in mana si am ajuns la punctul nr.2 m`a pufnit rasul ca mi`am dat seama ca e la misto. faza cu hainele m`a derutat la inceput :)
as mai adauga ca vorbesc numai despre copii si retete de mancare cu persoane care nu sunt deloc interesate de aceste subiecte. daca intrebi fugitiv ce mai face, o sa`ti arate 100 de poze de pe mobil cu copilul.
daca totusi lucreaza, de pe desktopul ei iti ranjeste copilul ei.
si diminutivele …dimintivele la tot pasul ” Puiutul, ceiuc , minutel, burticuta lui bebel ..etc ….” de ti se face lehamite sa ii mai adresezi un buna..
Daaa, sunt multe de spus. Putem face o continuare. Pe asta l-am scris pe fuga, fara notite, si am omis una-alta.
ahahah! asa e, din pacate, la noi in tara :) cred ca inca mai e obiceiul acesta de sorginte comunista, dar am incredere ca generatia individualista de dupa 90 sa fie altfel.
Ce ma enerveaza pe mine la prietenele care se marita: „lucrez tu, is asa obosita ca pe seara nu mai am chef de nimic”/in spania, femeile de la job, ies cu colegele la baute (nu in fiecare seara, dar saptamanal).
Isi fac freze antiphooting, nu mai stiu sa se imbrace brusc „cum sa ma imbrac asa… ce o sa ii zica sotului..”, dupa aia se miauna ca se simt sterse la nunti, botezur, inmormantari si ca sotul lor si-a belit ochii dupa alta!
Isi fac din sotul lor universul intreg, pfffffffffff…
Cunoastem, doamne, e asa comun.. Si daca reusesti sa le scoti intr-un club, evident stau lipite de bar, cuminti si trag din paiul lor..o limonada. Ce tzoale de club, daca nu e sortul de bucatarie e totul ok..
Vai si tampesc cu plafonarea asta. Si stii care e problema? Ca noi, care urmeaza sa ne maritam, nu mai avem cu cine iesi, si asa, lantul slabiciunilor!
Pfai, ies singura :)
sau „lasa ca o sa vezi tu cand o sa fii maritata, prioritatile se schimba, nu mai ai atata timp de tine” come on, timpul se face, daca nu iti faci timp, n-o sa ai niciodata.
Eu una nu renunt la unghiile cu gel (am prietene cu bebe si cu unghii de un cm :D ), nu renunt la mersul la cosmetica, ce mai, la blog, care implica toate chestiile muieresti pe care le ador. :)
@siginutz:
Prioritatile se schimba cand apare copilul, nu cand te mariti. Sau, in fine, asa ar fi normal.
E-adevarat ca aparitia unui copil te ingradeste oarecum, dar tot se poate face ce-ti place sau ce-ti placea inainte de „marele eveniment”. Trebuie doar sa-ti doresti asta. Si vorbesc din experienta.
Cat despre lungimea unghiilor… Asta tine de obisnuinta si de gustul fiecareia. ;)
Deh, aşa se întâmplă când combini plăcerea de a fi victimă (pentru că alfel nu te bagă nimeni în seamă) cu lipsa altor calităţi. Păi cu ce ai vrea să se laude dacă nu cu mâncărica delicioasă şi verigheta de pe deget?
Aceste femei nu trebuie numite doamne nici ca ironie pentru că se creează un precedent periculos. Ca un drăcuşor mic ce sunt, îmi place la nebunie să nu le acord atenţie, probabil pentru că mi se pare interesant să le văd cum turbează când nu-s băgate în seamă. Hihi!
Vreau să te contrazic. Am făcut un copil la 7 ani de la casătorie, până atunci ne-am distrat. Sunt o mamă și o soție fericită, dar nu sunt casnică. Am mers la muncă de când fiul meu a împlinit 4 luni. Am 60 de kg la 1, 80 m înălțime, deci nu se pune problema grăsimii. Da, ies rar cu prietenii și prefer în schimb să stau acasă și să-i fac baie copilului pentru că asta mă mulțumește mai mult decât o gașcă gălăgioasă. Există un timp pentru fiecare activitate. Un copil te împlinește cu adevărat și nu îți poți da seama de acest lucru până nu faci tu unul al tău.
@Ela Nu cred ca postul asta se refera la femei ca tine
@(Ne)doamna Sa nu trecem in extreme. Cred ca Ela a zis ca sunt momente in care prefera sa faca baie copilului decat sa iasa in oras. Evident ca nu poti prefera baia oricarei activitate, nu de alta, dar baie faci la copil cam 6/7 zile…
Dar nici eu nu sunt de acord cu afirmatia ca un copil te implineste cu adevarat pentru ca incepi sa compari mere cu dovleci. Nu au legatura unele cu altele.
@ela:
Uite că, deși am un copil, nu-s „împlinită cu adevărat”. Încă îmi doresc multe și simt că mai pot face multe în viața asta.
Dacă țelul meu în viață nu este doar să-i fac baie copilului și să strâng paturile imediat ce ma trezesc, sunt o mamă denaturată?! Și o soție nevrednică?!
P.S. Aştept cu nerăbdare episodul 2, cel cu femeile care stau toată ziua la coafor, cosmetică, o cafea în oraş cu prietenele, nopţile în cluburi şi care-şi lasă cu orele kinderul în faţa televizorului, că ele-s tare ocupate cu montatul extensiilor, etc. Şi care se miră dup-aia că odrasla are probleme de dezvoltare.
Aparitia copilului nu e asa o tragedie sa zici ca nu mai respiri de grija exista babysitter, bunici, scoala etc si chestia aia cu n-am timp nici sa respir eu una nu o cred.Stiu mama cu 4 copii dupa care eu ca femeie intorc capul cand o vad apai un barbat…Englezoaicele de ex joia sau vinerea sunt in pub si barbatu’ acasa cu copilul sau invers fac cu randul…iar sambata si duminica activitati cu copii.Si mai am o intrebare ce faci cand copilul creste si pleaca si tu realizezi ca nu ai avut alta ocupatie decat cresterea lui, nu ai prieteni ca nu ai avut nici 5 minute de un telefon si ai devenit antisociala complet??
Ma distreaza cum exagereaza ambele parti si nimeni nu intelege ca ce e important pentru o persoana, poate fi total nesemnificativ pentru cealalta. Imi plac mamele care se dedica copiilor sai pt ca asta simt, imi plac si femeile de cariera care nu dau atata importanta vietii de familie, dar cel mai mult imi pac cele echilibrate. Nu poti sa ai un copil si sa iti vezi de viata ta ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat pt ca un copil inseamna o mare responsabilitate si trebuie sa fii foarte consitenta de asta atunci cand il faci. Nu zice nimeni ca ar trebui sa stai lipita de aragaz sau de patut dar oricum ar fi si oricat de deschise am vrea sa parem, lucrurile se schimba si prioritatile nu mai sunt aceleasi. Da, sunt convinsa ca nu te mai bucura o iesire in club la fel cum te bucura sa te joci cu copilul tau in nisip si pt asta nu ar trebui sa fie nimeni condamnat. Pe langa asta, fiecare alege cum se imbraca, cum isi poarta unghile, cum se machiaza, cum relationeaza cu sotul, nu vad de ce exista discriminarea aceasta. Si ce ca unor femei le place sa fie casnice? Le face acest lucru mai putin valoroase? Cine suntem noi sa judecam in ce ar trebui sa isi gaseasca fiecare placerea? Eu sunt necasatorita si cea mai mare placere a mea e sa petrec timp pe bloguri, sa ma machiez, sa ies dar sunt convinsa ca in timp o sa imi gasesc mult mai mult placerea in alte lucruri pt ca fiecare varsta vine cu schimbarile ei si fiecare etapa isi are rostul ei. Cine decide ce e bine sa fii in viata si ce nu, daca e bine sa fii casnica sau daca e bine sa fii femeie de cariera? De orice parte a baricadei esti ai de pierdut si de castigat. Cred cu convingere ca cei care emit judecati sunt intotdeauna de fapt cei frustrati.Nimeni nu are dreptul sa judece pe nimeni despre modul in care isi alege sa traiasca viata. Eu nu as putea sa renunt la cariera pt o viata de casnica dar nu am nimic impotriva femeilor care aleg sa faca asta, este strict decizia fiecaruia. Si inca ceva, poate o persoana care zice simplu „parerea mea” este o persoana atat de impacata cu situatia ei incat nu o intereseaza catusi de putin sa te convinga. Stimata Doamna care nu esti Doamna, mai gandeste-te inainte sa emiti judecati despre ce si cum ar trebui sa fim.
@(NE)doamna : din pacate, referitor la postul de mai sus, a fost chiar foarte usor.
(Ne)doamna eu asa gandesc si am si exemple in jurul meu, femei care au crescut copii s-au dedicat in totalitate lor ( puiu mic a lu mama care la 14 ani spune ajuta-ma pe mine ca mie imi e lene si daca tot esti tu prin preajma la ce sa ma deranjez sa imi pun singur o farfurie de supa )si acum cand ei au plecat la facultate au viata lor ele stau in casa si se gandesc unde au trecut anii. Eu una spun ca e oarecum usor in zilele noastre cand avem atata ajutor( sa ii dea D-zeu sanatate aluia care a inventat pampersul si masina de spalat automata)sa fim mai active social decat puteau fii femeile acu 20 de ani, parca si barbatii sunt mai dezghetati cand vine vorba de stat cu copilul sa mai plece si nevasta sa isi mai racoreasca creierii.
@Lavi:
E atât de greu să citești printre rânduri?! :))
@luminitza:
Mare adevăr grăit-ai cu ultima frază/întrebare.
Sunt inconjurata de astfel de femei. In afara faptului ca alte subiecte in afara a ceea ce mananca bebelusul sau cum poarta sotul contrar vointei sale o camasa doua zile la rand nu au ce discuta.
Daca asta inseamna „doamna” este clar ca raman o vesnica „domnisoara”.
Este vorba de educatie si de faptul ca suntem copiii mamelor noastre care implicit fac parte dintr-o alta generatie…
Nu esti in randul lumii daca nu speli, calci si nu te certi cu sotul cand iese cu baietii.
M-a luat capul deja!
@Lavi
Prea mult politically correctness strica la un moment dat.
Ai dreptate ca fiecare isi traieste viata cum il duce capul si posibilitatile, dar nu judec pe nimeni cand zic ca Romania inca este puternic patriarhala.
Si problema majora este ca femeile nu vor sa se schimbe, nu vor sa isi ceara drepturile, se complac in caldurica oferita de mediul casnic. Si e tare pacat, parerea mea :), ca ar putea sa primeasca si sa ofere mult mai mult de atat. Eu zic ca societatea romeasca pierde mult prin casnicizarea femeii care la momentul actual mi se pare inutila tinand cont de toate descoperirile tehnologice (nu mai freci la dusumea 3 zile, nu mai speli o zi intreaga de mana, nu mai dai cu matura si exemplele pot continua).
Bai sa mor daca stiu cum dracu iti permiti sa scrii asa ceva: grasa esti si fara sa faci un copil, roscata de supermarchet esti, stai ca tranta la un job oarecare – deci nu poti sa zici ca ai o cariera infloritoare.
Eu mi-as vedea de treaba mea, apropo de un post recent scris de tine: Cine are dreptul sa judece pe cine? Si de ce? Gratuitati de astea poate sa faca oricine, dar sa te uiti in oglinda inainte, altfel esti doar penibila.
@Maddame: maddame, vez’ că ai încurcat autorii. Pune neuronu’ la treabă, hai, că nu-i greu!
@Maddame:
Nu-s grasă și am copil. Nu-s roșcată de supermarket, nici blondă de la pudra decolorantă. Detaliile despre job/carieră sunt confidențiale.
Eu am scris cele 2 articole care par să te deranjeze atât de tare fără a fi roșcată.
P.S. Recitește ultimul articol. ;)Poate îți vei da seama că prin cele exprimate (de tine, evident) in comentariul de mai sus, tocmai asta faci: JUDECI. Dar ai facut-o inconștient, nu? :))
@Maddame:
Nu sunt roșcată de supermarket și nici blondă de pudră decolorantă. Am o siluetă de invidiat și copil. Detaliile despre cariera îs confidențiale.
Și da, eu am îndrăznit să scriu cele 2 articole care par să te fi scos din pepeni fără să fii roșcată.
Îti sugerez prietenește să recitești ultimul articol. Poate te vei prinde că, prin comentariul tau țepos, tocmai ai judecat (nu la modul de gândit bine). ;)
Maddame EU cred ca fiecare are dreptul la opinie si dc (ne)doamna a avut o opinie pe care si-a exprimat-o intr-un mod cat se poate de civilizat nu trebuie injurata mai mult sau mai putin voalat. ;)
@Luminitza:
A încurcat autorii, nu cu mine avea ceva de împarțit.
@nedoamna
Articolul e pe langa. Stiti de ce? Pentru ca ignora cu nerusinare influenta societatii si a mentalitatilor romanesti si nu numai asupra comportamentului acestor femei.
Da, e frumos sa te simti asa superioara amaratelor alea, dar daca vrei sa stai stramb si sa judeci drept o sa-ti dai seama ca genul asta de mod de viata nu a aparut didn neant- este produsul a ceea ce noi astia care mai dam si cu nasul prin carti din cand in cand numim Patriarhie si misoginism.
Si asta e problema. Ca poti sa judeci fara sa te uiti la cauzele unei situatii, ci doar la efecte. Cate din femeile astea fac exact ce societatea- si nu numai cea romaneasca – asteapta de la ele? Ce s-a asteptat de la ele de fo cateva mii de ani?
Casatoria este un fenomen din acelasi continuum- pot calling kettle black much sau doar nevoia de a vedea paiul din ochiul altuia mai intai?
Dar ad hominemele nu ajuta. Si din pacate postul, care descrie perfect simptomele, nu se uita la cauze si nu face decat sa se afunde in mocirla victim-blaming.
Femeile despre care vorbesti in articol sunt victime ale unei mentalitati daunatoare si pline de ura fata de femei, si casatoria, oricat ar fi ea de luminata, este tot un simptom al aceleiasi probleme.
Si-mi place ca nu te-ai putut abtibne sa nu bagi stramba aia cu „De cele mai multe ori au un surplus considerabil de grăsime/kg”. Ai „O silueta de invidiat”? Oricat ti s-ar parea de ciudat, asta nu te face o persoana mai buna. Stiu ca e la moda intre prosti sa judece oamenii dupa aparente de parca greutatea cuiva este un factor in a aprecia valoarea acelei persoane, dar e o tampenie. NU-ti face iluzii- numai cineva la fel de superficial iti invidiaza „silueta”. Din pacate, la fel ca mai toate aparentele, nu conteaza nici de frica. Esti la fel de ingusta in gandire si plina de prejudecati ca si femeile pe care le ataci, chiar daca ale tale sunt dintr-un set diferit.
Bravo tie, nu esti o doamna. Mare branza.
Love,
Suareca aia care nu se marita, nu puieste si se caca pe toate prejudecatile despre cum ar trebui sa fie si sa arate o femeie
@soopermouse
Desi avem cateva puncte comune de vedere, legat mai ales de societatea patriarhala, totusi o sa comentez ultima ta propozitie, din perspectiva mea de sotie, mama si femeie(cu forme si roscata in plus)
1. Casatoria – daca vorbesti din punct de vedere religios sau romantic, sunt de acord cu tine, casatoria este deprecated, nu imi trebuie o coroana pe cap in biserica sa imi spuna ca vreau sa imi fac un viitor cu persoana de langa mine.
Daca vorbesti in schimb din punct de vedere legal atunci este alta mancare de peste. Casatoria/concubinajul legal sunt protejate de stat pentru ca reprezinta incubator de noi platitori de impozite, adica copiii. Deci da, trebuie sa existe o forma legala care sa reglementeze aceasta situatie. Acelasi lucru se poate zice si despre protectia maternitatii. Statul nu protejeaza maternitatea pentru implinirea spirituala a mamei, pentru comuniunea ei cu copilul sau pentru dezvoltarea psihica perfecta a bebelusului. Statul protejeaza maternitatea pentru a creste natalitatea, adica pentru a mentine constant sau creste numarul de platitori de taxe.
Problema apare cand casatoria sau maternitatea devin un scop si nu o urmare. Cand femeia se casatoreste sau face un copil pentru a „intra in randul lumii” si nu pentru ca a gasit persoana potrivita.
2. Nu-mi place deloc acest cuvant „puit”. Mi se pare jignitor atat la adresa copilului cat si mamei.
Daca vorbim despre decizia de a face un copil sunt de parere ca trebuie sa il faci atunci cand iti permiti(adica indiferent de ce legi mai da statul sa nu ajungi in imposibilitatea de plata).
Daca vorbim de maternitate, cred ca ai o parere tare gresita. Maternitatea nu are nici o legatura nici cu emanciparea femeii si nici cu feminismul. Maternitatea este o perioada deosebita pentru toate femeile, fie ca vorbim despre tiganca care cerseste la colt, fie ca vorbim de sefa de la yahoo. Faptul ca tu nu vrei acum copii nu zice nimic, doar ca inca nu esti pregatita, Dar nu se stie niciodata cand iti va zambi un bebe si in momentul ala vei stii ca viata ta nu este completa fara un „puiut” al tau.
Si aici pot aparea probleme atunci cand grija pentru copil devine obsesiva. Sau cand femeia isi ascunde lenea sau lipsa de vointa in spatele copilului,
Ceva de genul: nu ma intorc la munca pentru ca copilul are nevoie de mine, nu imi schimb jobul asta idiot pentru ca are program mai lejer si imi pot vedea mai mult copilul. Toate astea sunt doar scuze, daca te straduiesti suficient de mult intodeauna este loc de mai bine (in orice, vointa si forta de munca sa fie)
3. Natura isi bazeaza perpetuarea speciilor pe atractia fizica. Si gaina prefera cocosul cu pene mai colorate si leoaica prefera leul cu coama mai mare. Deci e natural ca si noi oamenii sa preferam anumite aspecte fizice.
In cazul omului criteriile de frumuseste nu sunt constante. Acum cateva sute de ani femeile trebuiau sa fie solide pentru a putea naste 10 copii, acum trebuie sa fie blana. Nimic grav in asta,
In acest caz problemele apar cand judeci un om dupa aspectul fizic. Uite si la asta, are 100 de kile, ce prost! Ce legatura ar avea kg cu prostia, nu stiu…
Daca ar fi sa ma iau dupa criteriile (ne)doamnei, pai eu sunt o tare doamna. Sunt grasuta si am si parul rosu :).
Alina, femeia care e casatorita, mai vrea inca 1-2 copii si care incearca in disperare sa slabeasca inca 5kg (imi pare rau, la parul rosu nu renunt)
Cred ca va trebui sa mai scriu un articol in care sa explic, nu sa justific, de la ce a pornit ideea.
Pentru ca, greu sau usor de crezut, exista femei care isi schimba total atitudinea si modul de viata dupa ce se casatoresc. Si nu pentru ca le-ar impune noul sot asta, ci pentru ca, influentate de regulile nescrise ale societatii, considera ca asa se cade.
Cred ca nu ai cum sa cazi victima societatii sau casatoriei daca nu vrei asta.Si eu am ceva kg in plus dupa o sarcina oribila dar asta nu ma impiedica sa fiu mai buna,mai citita mai ingrijita.Casatoria nu inseamna neaparat ca te tampesti si nu mai esti in stare sa gandesti.Da ti se schimba viata, da ai alte prioritati da nu mai ai atata timp pentru tine dar cum zicea Helena Rubinstein „NU EXISTA FEMEI URATE, EXISTA NUMAI FEMEI NEINGRIJITE”.
@soopermouse:
„Suareca” aia care a scris articolul e maritata si „a puit”.
Aceeasi „suareca” stie sa fie autoironica in cea mai mare parte a timpului. Atentie, a se citi cu ambii ochi, am spus autoironica, nu ironica. ;)
Nu-s pe langa (sau articolul, ma rog) pentru ca nu am scris cauzele, ci doar efectele. Cauzele pot fi multiple si diferite de la persoana la persoana. Puteam sa le eunumar pe cele pe care le vad eu. Cu specificatia ca asta cred eu, nu ca detin adevarul absolut.
Cat despre a judeca dupa aparente si superficial: tocmai asta ai facut si tu la adresa mea. ;) Ai senzatia ca, daca ai citit articolul si detii un blogulet, m-ai „citit”? :))
@luminitza:
Sunt perfect de acord cu tine (ultimul comentariu). Pacat ca unele femei nu inteleg asta.
Imi place foarte mult articolul, este interesant si foarte adevarat!
Nedoamna, ar fi grav ca țelul tău în viață să fie strânsul patului și baia copilului. Sub nicio formă nu te face mama perfectă. Problema este că ai pus egalitate între persoanele cu pretenții mici de la ele și mame. Există cazuri mai puțin fericite în toate categoriile de femei, fie ele domnișoare sau doamne. Mamele care se dedică în totalitate copiilor au făcut o alegere cu care trăiesc zi de zi. Poate le este mai ușor așa, poate nu, nu cred că e cazul să le judecăm. Se vede că ai ceva nemulțumiri sufletești și le verși pe aceste mămici.
@nedoamna
Tonul si modul enuntarii spune multe. Poate mai multe decat ai crede. Si chestiile ramase nespuse spun si mai multe.
Si daca chiar crezi ca societatea si presiunile ei nu au nici o influenta asupra ta (a se vedea comentariul Luminitzei cu care „esti de acord”), chiar m-am inselat rau cand ti-am atribuit fie si o farama de relevanta.
NU bag sama pe nicaieri ca tu sa fi facut nici cea mai mica aluzie la factorii externi, sau macar sa fi amintit in treacat ca acestia exista. Tot ce vad este un gloating penibil”ia uite ce desteapta-s eu si ce proaste-s alea”. Oricat ti s-ar parea de ciudat, esti raspunzatoare si pentru ce scrii si pentru ce lasi pe dinafara. Din ceea ce ai scris nu reiese decat un elitism ingamfat- si nejustificat, si o foarte buna parere de sine, care din comentariile astea pare la fel de nejustificata.
„a, stiu ca sunt si alte cauze dar nu m-am apucat sa scriu despre ele” e un atentat futil de save face care nu pacaleste pe nimeni.
@Alina
Te inseli in ce ma priveste. Nu toate femeile vor sa faca copii, si poate ca unele dintre noi chiar suntem fericite in propria piele si fara „puiut”. Poate ca nu ne alegem calea in viata numai pe baza genitalelor. Fiecare cu alegerile ei, eu sunt chiar foarte fericita cu ale mele, dar asta nu inseamna ca ele ar functiona pentru toata lumea- semi nomadismul meu ar fi probabil greu de inghitit pentru multa lume, cum e si viata stabila si casatorita si copii greu de inghitit pentru mine. Si-s destul de batrana la 35 de ani ca sa stiu de ce am ales-o si dacami se potriveste. Daca pe tine te face fericita viata pe care ai ales-o, te felicit si-ti doresc tot binele. Sincer. Sunt oameni care fac copii si imping specia inainte. Nu e nimic rau in asta – desi nu e intotdeauna cea mai morala optiune dar asta e alta discutie.
In ce priveste atractia… nu stiu altii cum sunt, dar la un moment dat am observat o chestie: ca nimeni nu cumpara ciocolata pentru ca ambalajul e frumos colorat( sau cel putin nici un om inteligent).
@soopermouse:
Cu tot „respectul” de care sunt capabila, asa elitista, ingamfata si pe dinafara cum zici tu, consider ca degeaba ai 35 de ani si nu e cazul sa ma justific in fata ta. Pentru ca nu pari sa intelegi/vezi mai mult decat ai inteles/vazut pana acum.
@soopermouse:
P.S. Un specialist in marketing n-ar fi de acord cu ultima ta afirmatie. Pentru ca, ar spune, AMBALAJUL VINDE. ;)
@Ela:
Articolul nu s-a vrut foarte explicit pentru ca nu mi-ar fi placut cum suna. „Jurnalistic” vorbind. N-am vrut sa fie chiar o compunere.
Nemultumiri sufletesti am. Ai si tu. Au toti care au intrat aici si au citit/comentat. Nu consider, insa, ca mi le-am varsat pe aceste mamici. Mamicile la care am facut referire in articol nu sunt doar cele care isi dedica viata in totalitate copiilor. Nu doar atat. Fac mult mai mult si ma lovesc de ele mai mult decat mi-as dori. E inevitabil. Si totusi ma amuza.
Daca te uiti cu atentie la postul meu o sa vezi un disclaimer la sfarsit
„sau cel putin nici un om inteligent”
Adica populatia la care marketingul nu functioneaza. Argumentul e cel putin subpar ca sa nu zic ceva mai rau.
In ce priveste justificatul- no. NU ai nevoie sa te justifici in fata mea. Dar e interesant ca ripostezi asa violent doar pentru ca cineva nu e de acord cu tine. Postul pare, din nou, un atentat mizerabil ” vreau sa ma simt bine facand misto de alea, care sunt asa si pe dincolo, si uite cat le sunt eu de superioara”. NU pari sa fii capabila sa intelegi chestii care tin de cauzalitate , plus o lipsa totala de empatie, but such is life.
Cand si daca o sa mai cresti, s-ar putea sa inveti ca una dintre cele mai importante chestii pe care le inveti ca adult este ca nu toata lumea trebuie sa fie de acord cu tine, si in loc sa reactionezi violent ai putea- cine stie- chiar sa inveti ceva. Small hope, but it’s there.
Reactia asta cu „degeaba ai x ani” e de un mahalagism crancen. Pute a Romania as spune, dar am vazut genul asta de atitudine scarboasa si self sufficient si prin alte parti. Te-as injura, dar nu meriti osteneala.
Copii, radem, glumim, criticam, ne aparam, da’ haideti sa nu ne si injuram, ca nu as vrea sa ajungem ca in subsolul site-urilor de ziare/stiri.
Mie mi se pare normal sa nu fie toata lumea de acord cu toata lumea, dar hai sa nu ne tragem de par pentru asta. Pareri diferite, oameni diferiti. OK?
Soopermouse nush de unde ai tu ideea ca marketingul s-ar adresa numai oamenilor prosti ca eu care am habar de asa ceva zic ca nu e ca tine.in primul rand prostii si saracii au de cele mai multe ori resurse limitate si mental si material asa ca putin le pasa de marketingul unora cand ei nici bani de cartofi n-au. Acu distractia incepe cu aia bogati si uneori la fel de prosti ca aia saraci care musca nada marketingului pentru ca ei isi si permit si au si infatuarea necesara sa creada ca daca au vazut la tv asa e domle’ cum zic aia ca acum in zilele noastre nu isi mai permit unii sa minta poporul cu televizorul ca sunt agentii care ii controleaza si etc. Ultima parte e un rezumat la o discutie purtata cu un om care are ceva milioane in cont. Iar partea cu te-as injura ma scuzu ca intervin dar nu iti face cinste nici tie,te coboara cam tot pe la mahala. Macar (ne) doamna a spus ca nu e o doamna :))) semnat:una care face marketing de ceva ani.
@Soopermouse
Nu am facut nicaieri afirmatia ca toate femeile vor copii, am spus ca maternitatea si relatia copil-mama este un lucru deosebit indiferent de cum ai ajuns in situatia aia (sa zicem ca pentru 99% din femei, evident ca mai exista si psihopate :) )
Sunt absolut sigura(200%) ca chiar si tu, daca din intamplare ai ramane insarcinata ai trece prin acelasi proces. Este doar modalitatea naturii de a-si perpetua specia. Creeaza aceste sentimente, relatii deosebite pentru a-si apara continuitatea.
Si pe mine ma deranjeaza femeile care nasc si descopera misterele universului. Mai rau, incearca sa convinga pe orice persoana de sex feminin din jurul lor ca a face copii este cel mai extraordinar lucru din lume. Si daca nu esti de acord cu ele nu esti o femeie completa.
Ca persoana poti contribui la societate atat prin copii, adica prin viitori platitori de taxe, cat si prin aportul tau personal. Nu vad de ce a face un copil este mai important, mai inaltator decat a lua un premiu Nobel in medicina si a ajuta sa traiasca mii de oameni. Trebuie sa fii destul de inchis la minte si cam invidios sa nu intelegi ca unii oameni au alte prioritati decat tine… Sau ca tu esti o persoana „mai buna” doar pentru faptul ca ai contribuit cu ceva adn in conceperea unui copil.
@soopermouse:
Daca te simti mai bine facand asta, injura-ma. Ca asta nu e „mahalagism crancen”. :))
Pentru cei ce nu au inteles inca(si asta da, e o justificare), articolul meu a prezentat oarecum ironic o categorie, sa-i zicem sociala, asa cum o vad eu.
Nu am dat sfaturi, nu am zis ca aceste femei trebuie sau nu sa se schimbe. Ori ca toata lumea trebuie sa fie de acord cu mine. Nu sunt perfecta si nu detin adevarul absolut. Dar am destula minte incat sa observ si sa prezint o situatie. Repet: asa cum o vad ochii mei.
In concluzie, aici voi mai comenta doar daca mi se mai pun intrebari. Si ma voi concentra pe urmatoarele articole. :)
@alina
din nou faci asumptii nejustificate. I’m a firm believer and practicant of the abortion religion. Guess that makes me a psycho.
De ce refuzi tu sa intelegi ca nu toata lumea e interesata in perpetuarea speciei?
@luminitza
Ce faci tu acolo se cheama strawman. Prost si sarac nu sunt neaparat sinonime. Prost e si ala convins de marketing sa cumpere ce nu-i trebuie- de obicei cu bani pe care nu-i are- si daca vrei sa sari la „prost =sarac, afla ca ma refer la credit.
Oricine e convins de catre marketing sa cumpere ceva- mai ales un ceva care nu-i trebuie, sau de o calitate inferioara si mult prea scump (vezi produsele Apple)- e un prost crancen. Simplu.
@Soopermouse
Te incapatanezi sa contrazici doar pentru ca vrei sa fii contra.
Nu sunt contra avortului si nu consider ca toata lumea vrea sa se multiplice.
Tu porti cu mandrie niste ochelari de cal, refuzi sa accepti ca poate milioanele de mame au ceva in comun si anume sentimentele fata de copii. Nu mai zic ca arunci cu noroi in propria mama.
Nu ti-a reprosat sau judecat nimeni ca nu vrei copii (viata ta, faci ce vrei cu ea), dar sa desconsideri pe restul ca vor prin denumiri de genul „puit” mi se pare de prost gust. Si foarte arogant, din moment ce habar nu ai cu ce se mananca maternitatea…
Da soopermouse pentru ca ambalajul chiar conteaza ;)
A si Apple chiar sunt faine si bune….Parerea mea parerea mea:)
Te saluta cu drag o alta nedoamna! :) M-a amuzat teribil articolul tau.