Ieri am fost la Optică, pentru a-mi face a nu-mai-ştiu-câta pereche de ochelari. Cei pe care-i am acum au rezistat aproximativ doi ani vieţii grele pe care au dus-o, dar a venit vremea să-i înlocuiesc cu unii foarte, foarte, foarte şmecheri. Şi nu mă refer neapărat la rame [deşi viitorii mei ochelari sunt mov şi faini de tot], ci la lentile. Încă de când am aflat despre lentilele Optifog de la Essilor, mi-am dorit să le încerc. Planetele s-au aranjat – pentru a câta oară? – în favoarea mea şi ieri am ajuns la „magazinul de ochelari” care aduce lentilele astea speciale în Hunedoara. 
Ca o paranteză, urmăresc de foarte mulţi ani ceea ce promit lentilele Crizal, dar de fiecare dată am ales lentilele Zeiss în defavoarea lor, pentru că le asociam cu lentilele Carl Zeiss ale obiectivelor foto Sony şi pozele superbe pe care le fac acestea. Dacă un Sony „vede” atât de bine prin lentilele Carl Zeiss, şi eu o să văd la fel, nu? Da, văd foarte bine, dar dacă se poate şi mai bine, de ce să nu încerc?
În afară de tatuaj, pe care nu-l dau jos că nu mai am cum [şi nici nu vreau], ce obiect este mereu cu mine, de când mă trezesc şi până când adorm, fără excepţie? Ochelarii de vedere. I-am „trădat” cu lentilele de contact, dar relaţia mea cu lentilele n-a ţinut prea mult, pentru că nu sunt la fel de comode ca ochelarii, se pun şi scot destul de greu, aşa că le mai port doar când merg la înot, plajă sau când am chef de o schimbare.
Până acum, toate celelalte perechi de ochelari mi le-am făcut fie la Deva, la un magazin cu preţuri mici şi care în cele din urmă a dat faliment, fie la una dintre cele două „Optici” :P din Hunedoara, în apropierea Teatrului din oraş. La penultima pereche de ochelari, opticiana m-a păcălit să aleg lentile maro şi nu gri, la ultima pereche a încercat din răsputeri să-mi bage pe gât lentile din policarbonat [plastic] şi rame din plastic, deşi eu căutam rame flexibile, din Titanflex, şi lentile din sticlă. Şi tot ultima dată am plătit manopera [70 de lei] de două ori, ca să fie treaba bună de tot.
Prin urmare, de data asta am schimbat tot:
- ideea preconcepută că numai lentilele din sticlă sunt bune – aici m-a ajutat şi opticianul cel nou, care mi-a explicat că lentilele Optifog sunt făcute din policarbonat acoperit cu un strat dur, la fel ca sticla. Contează foarte mult ca omul care îţi vinde ceva să fie convins că produsul lui este cel mai bun şi ce dovadă mai bună să fi avut decât ochelarii de pe nasul lui, „echipaţi” cu lentilele Crizal Essilor pe care tocmai mi le-am comandat?
- optica, adică magazinul de ochelari. O dată pentru că voiam lentilele astea şi mi-a fost recomandat acest distribuitor, dar şi pentru că nu mai am de gând să fiu clientul celor care în trecut m-au taxat de două ori pentru manoperă. Sunt brand nazi şi cu magazinele lipsite de brand; store nazi, dacă doriţi.
- culoarea ramelor: de la negru, arămiu şi argintiu am trecut la o culoare îndrăzneaţă: mov. Nu că aş fi eu fană, dar după aproape o oră în care am probat câteva zeci de perechi, la final am avut de ales între ramele mov şi unele argintii. Şi ochelari cu rame argintii am tot avut. Dacă fac vreo nefăcută cu ochelarii ăştia [deşi eu sper să nu, pentru că nu sunt cei mai ieftini…], următoarele rame vor fi verzi, fără discuţie. Sau roşii. Sau mai bine albastre? Aşa arată o Balanţă pusă în faţa unei alegeri simple.
- marca: am renunţat la Carl Zeiss nu pentru că aş fi fost nemulţumită, ci pentru că Essilor îmi promite dezaburire aproape instantanee. După mai bine de 10 ani de „abureală”; vreau să văd dacă lentilele Optifog chiar sunt aşa cum le laudă reclamele. Opticianul mi-a arătat cum se dezabureşte o lentilă de-asta şmecheră, de-abia aştept să fac testul cu ochelarii mei.
Eu aştept în continuare inventarea ochelarilor cu ştergătoare, iar până atunci o să mă bucur de lentilele cu dezaburire şi-o să vă spun şi vouă cum sunt.
Linkuri: Crizal Forte UV, Optifog, Titanflex | foto
Ce gama de preturi au aceste lentile, ca pe site-ul http://www.essilor.ro nu apare nimic referiotr la cam cat costa?
@Andrii: Sunt destul de scumpe, având în vedere că-s cele mai bune de pe piaţă. Ale mele costă aprox. 500 de lei bucata [o lentilă, adică], cu protecţie UV, heliomate, tot tacâmul, toate tratamentele posibile. Deci o să trebuiască să mă ţină măcar cinci ani, dacă până acum durata maximă de viaţă a fost de doi ani, doi ani şi-un pic.
Ma bucur ca esti atat de entuziasmata de ochelarii tai.Cat despre lentile,da..ai dreptate se pun greu si se scot greu,dar eu deja intr-un timp chiar ma obisnuisem cu ele.
Doar ca nu puteam folosii rimel ca imi intra mereu in ochi,cu ochelarii ma pot machia cat doresc:D
@Aniela Deby: Şi eu mă obişnuisem cu lentilele, dar având miopie, îmi era greu să nu văd foarte bine de aproape, aşa cum văd când am ochelarii pe ochi şi tot ce trebuie să fac este să mă uit pe sub ei. :)
Cât priveşte rimelul, problema mea e dată de lungimea genelor: sunt atât de lungi, încât după ce le „rimelez” trebuie să aştept câteva secunde, altfel se ia „negreala” pe ochelari.
@Denisa: Ce lentile foloseai? Pentru ca eu port lentile de mai bine de 5 ani si se vede perfect cu ele, atat aproape cat si la distanta. Am tot miopie!
@mada: Bausch&Lomb SoftLens. Nu foarte scumpe şi deci cam grosuţe, că le simt, mă cam jenează. Ale lui Sebi au fost mai scumpe şi nu le simte deloc, şi-a pus o lentilă de-a mea şi a zis că-s foarte incomode. :(
@Denisa: eu am air optix aqua, sunt foaarte comode, nu jeneaza, nu deranjeaza.. si se vede perfect la apropiere.. eu am dioptrii diferite si dau ~200 lei/an pe ele.. eu zic ca nu e mult. sunt varianta care se schimba doar la 2 luni, deci nu`ti bagi toata ziua degetele in ochi:))
@Denisa: Să stii ca si eu le am lungi:))Am folosit ulei de ricin pentru asta;)Dar tot ma fac cu rimel.Poate e si din cauza ca m-am obisnuit asa.Cat despre miopie,sincer nu ma prea pricep..dar tiind sa iti dau dreptate,ca majoritatea se plang!
Scumpe rau….dar este o investitie sa zic asa pe termen lung
Va felicit pentru alegerea facuta dar vreau sa va spun ca in timp nju veti fi pe deplin multumita de ei din trei motive:
1. Policarbonatul nu este un material optic, avand numarul abbe scazut 31 nu ofera chiar cea mai buna si clara imagine precum un material CR39 care are numar abbe 58
2. Policarbonatul, desi durificat si cu cel mai bun tratament de durificare si antireflex se zgarie mai usor decat toatecelelalte materiale folosite in fabricarea lentilellor de ochelari (o sa observati asta in timp )
3. tratamentul pentru dezaburire a necesitat eliminarea altor tratamente de pe lentile (stratul hidrofob-oleofob care ajuta ca lentila sa ramana curata timp mai indelungat) astfel incat dvs veti fi nevoita sa stergeti mai des lentilele decat in mod normal.
@sorin: Mulţumesc.
Lentilele mele nu sunt din policarbonat, ci din Ormix. Nu-i nici plastic, nici sticlă, ci un material „între” cele două. Mai rezistent decât plasticul, mai uşor decât sticla.
În ce priveşte celelalte observaţii, o să revin cu o părere după ce trece mai mult de o săptămână de folosire. Deocamdată de atâta timp îi port şi nu vreau să-mi spun părerea încă. Sunt foarte mulţumită de ochelari, dar deocamdată atât.
@Denisa: Nu ati mai scris nimic! Cum ramane cu lentilele? Noi ce facem, de care cumparam acum? :)
Păi eu încă port aceşti ochelari, deci lentilele s-au dovedit a fi foarte bune. Eu sunt mulţumită. Şi mai am o concluzie: după ani buni în care am schimbat cam o pereche de ochelari/an, acum am reuşit să am grijă de aceste lentile şi să nu le zgârii absolut deloc. Deci se poate, nici mie nu-mi vine să cred că am fost în stare să am atâta grijă de ei! Totul e să nu-i laşi peste tot, să nu îi pui „în cale” astfel încât să rişti să te aşezi sau să calci pe ei. Cu un pic de grijă, nu se zgârie. Şi sunt foarte, foarte OK. Dacă ar trebui să-i schimb, aş face aceeaşi alegere fără nici o ezitare.