Cum să fii nesimţit. Partea I

Articol publicat în Iaşi Plus

Partea I: Cum să fii nesimţit în camping

S-a scris şi o carte cu titlul ăsta, dar simt nevoia să scriu şi eu un ghid „practic” despre cum să fii mârlan în locurile publice. Astăzi explicăm, aşadar, cum să fii nesimţit în camping.

În primul rând, după ce ţi-ai instalat cortul, dă drumul la muzică. Tare. Poate şi vecinii tăi din cortul alăturat vor să audă ultimul hit al lui Guţă; îi vezi cât sunt de amărâţi, ascultă, săracii, muzica de la radio. Nici de un CD player n-au avut bani, săracii. Ca să nu mai fie trişti, înveseleşte-i tu cu o manea adevărată!

Sticlele de bere pe care le-ai luat de pe terasă nu se returnează. Ce dacă scrie pe ele „ambalaj returnabil”, ce dacă barmanul te-a rugat să i le duci înapoi şi nu ţi-a luat garanţie pe ele? Un mârlan adevărat nu duce sticlele înapoi, le lasă pe iarbă, ca să le strângă următorii fraieri care se campează după tine. La urma urmei, şi tu ai găsit trei sticle pe jos când ai venit.

Le fel se procedează şi în cazul PET-urilor rămase de la bere. Grămada de PET-uri din apropierea coşurilor de gunoi nu trebuie să-ţi spună nimic. Oricum, plasticul este biodegradabil. Împânzeşte toată zona cu ambalajele de la bere, sucuri şi apă minerală. Aşa, campingul va semăna mai mult cu sufrageria ta, nu ţi se pare?

Mergem mai departe… ai ajuns în apă. Să zicem, un lac cu apă sărată. Să zicem. După atâta bere la PET, simţi chemarea naturii. Şi ce loc este mai în mijlocul naturii dacă nu un lac sărat?! Urinează liniştit în apă, nimeni n-o să-şi dea seama ce faci tu atunci când ai faţa crispată şi, după câteva secunde, îţi relaxezi toţi muşchii feţei. Toatele ecologice nu sunt pentru aşa ceva. Oricum put ca naiba şi sunt pline de rahat pe capac, de la nesimţiţii dinaintea ta. Apa sărată este, acum, şi mai sărată. Cum crezi că au ajuns lacurile de la Ocna Sibiului să aibă salinitatea atât de ridicată?

Lacul este, de asemenea, locul potrivit pentru a-ţi arunca gunoaiele. Nu te sfii: de la paharul de plastic în care ai avut berea, la salamul stricat pe care nu aveai unde să-l arunci (ştim, coşul de gunoi era prea departe), toate pot fi aruncate cu încredere în apa lacului.

Întors la cort, simţi din nou chemarea naturii. Te duci la WC. Sunt toalete turceşti. Din nou, nu te sfii să îţi faci treburile peste tot! Fă în aşa fel încât fraierii care vin după tine să nu mai poată folosi toaleta. Noi te înţelegem, nu puteai nimeri gaura aia atât de mică!

A venit vremea să pleci. Nu-ţi aduna gunoaiele într-o pungă sau într-un sac. Dacă toţi fraierii din jurul tău fac asta, nu trebuie să fii maimuţă şi să faci la fel. Tu aspiri la titlul de nesimţit, nu te obosi.