Cum să NU îți prezinți afacerea

Să zicem că ai un site unde vinzi niște produse alimentare românești. Vrei să îți crești afacerea și pornești într-un turneu prin țară, prezentând-o oamenilor de rând pe care i-ai ”cules” prin metode pe care numai tu le știi. GDPR-ul e important dacă te întreabă cineva de sănătate, dacă nu, nu.

Suni oameni în disperare, îi momești cu un voucher garantat, cu o valoare mare, fără să le dai însă detalii despre condițiile de utilizare a voucher-ului. Trecem peste faptul că anunți evenimentul în locația X pentru ca apoi să îl muți în locația Y și nu anunți concret schimbarea locației, dai doar un SMS sec, care poate ușor să treacă neobservat. Să zicem că oamenii ajung, în sfârșit, la locația Y și începi să îți prezinți produsul.

Tu de fapt nu vrei să le vinzi produse – pentru asta nu ai fi închiriat o sală de conferințe a unui hotel, ci vrei să le vinzi dreptul de a fi afiliați. Da, ați citit bine. Le prezinți produsele sănătoase și sută la sută naturale, după care le propui să intre și ei în afacere, singura condiție fiind să consume de 600 de euro pe an. Nu-i mult, nu? Doar asta înseamnă 250 de lei (sau 50 de euro) pe lună – sigur lași mai mult de atât la Kaufland, Lidl, Carrefour etc.! Iar astea sunt corporații mari și rele care nu lasă profitul în țară. Ei bine, firma ta le dă 45 la sută din profit afiliaților! Asta chiar e o afacere bună, nu?

Până aici, sincer, totul suna bine, chiar dacă trecuseră deja cele 25 de minute cât ar fi trebuit să dureze toată prezentarea. Tipul care face prezentarea este îmbrăcat corect, la costum negru și cămașă albă, își turuie poezia și se vede că singura adaptare de la un oraș la altul o reprezintă numele acestuia, în rest, totul e la fel. Și pentru că a văzut el pe undeva că trebuie să pui întrebări ca să menții atenția audienței, întreabă dacă sunt întrebări despre afacere. Unul dintre puținii oameni prezenți în sală încearcă o glumiță, ca să mai destindă atmosfera de sală de clasă unde profesorul ne expunea motivele pentru care ar fi bine să mergem la pregătire suplimentară cu el, moment în care prezentatorul explodează. Glumița, nevinovată: toate bune și frumoase, dar ce faceți dacă va fi secetă și nu puteți acoperi cererea de produse naturale?

– Dar ce întrebare e asta? Când a fost vreodată secetă în România? Ia, spuneți-mi dumneavoastră! Sunteți de pe altă planetă!

Eu, în locul domnului glumeț, m-aș fi ridicat și aș fi plecat. Eu am rămas strict pentru că eram curioasă unde duce tot acel pitch de vânzări. Prezentatorul a mai continuat așa până când și-a scos bățul din fund și apoi a explicat că există stocuri suficiente de alimente și că nu există riscul să fie afectați de secetă. Wow, și nu puteai spune asta de la început? A trebuit să te răstești la un potențial client?

Bun, după asta a mai continuat făcând-o pe o altă doamnă prezentă tot aeriană și de pe altă planetă, cu o atitudine defensivă nedemnă de un vânzător adevărat, indiferent ce ar vinde el. Nu mă pricep la vânzări, însă mă pricep foarte bine la cumpărat. Și sub nici o formă nu aș mai fi cumpărat ceea ce vindea acest prezentator (vă rog să observați că nu i-am spus ”papițoi”, pentru că eu sunt o doamnă).

În cele din urmă, ne-a fost dezvăluită suma cu care ar fi trebuit să contribuim ca să devenim afiliați, adică să avem dreptul de a comanda produsele respective și de a la recomanda și altora. Și, în cele din urmă, să primim și un fel de dividende, adică parte din profitul firmei, la final de an. Suma e de vreo patru salarii minime. De banii ăștia, ai dreptul să primești un cod de afiliat, iar dacă prietenii, rudele și cunoștințele tale comandă produsele lor de pe site-ul lor folosind codul tău, la final de an tu primești o parte din profit.

E ca și cum AVON sau Oriflame ți-ar cere o taxă de înscriere de 2.000 de euro ca să poți să le cumperi produsele la jumătate de preț și să le vinzi mai departe la prețul din catalog. Un picuț exagerat.

Dar stai! Acum, că oamenii au aflat că afacerea poate fi foarte lucrativă, le spui că doar până la sfârșitul anului se mai pot înscrie și le oferi șansa de a câștiga o reducere semnificativă a sumei cu care trebuie să contribuie. Împarți niște bilețele prin sală și faci un fel de tombolă la care unii dintre cei prezenți primesc un discount din taxa de înscriere. Practic, nu mai trebuie să dea decât vreo 800 de euro ca să se înscrie și să aibă dreptul de a-ți cumpăra produsele – la un preț cu 4,5 la sută mai mic, ce-i drept.

În timpul prezentării de o oră, prezentatorul s-ar mai fi luat de unul dintre cei prezenți, dar cum eram puțini, risca să rămână fără mușterii, așa că i-a răspuns un pic zeflemitor, la pertu, spunându-i că da, ”îți plătim noi la ANAF cei 10% din venit”. Omul se interesase dacă este legală toată afacerea și dacă și mai ales cum se impozitează. O întrebare absolut normală, în contextul dat.

Așadar, sfaturile meu, în calitate de cumpărător: dacă ai ceva de vândut:

  1. Poartă-te frumos cu toți potențialii cumpărători. Cel pe care îl jignești nu va mai cumpăra de la tine.
  2. Dacă soliciți întrebări, nu te enerva când le primești și răspunde pe un ton respectuos.
  3. Respectă timpul persoanelor care au venit să te asculte. Nu promite că le răpești 25 de minute ca apoi să le ții o oră.
  4. Învață-i pe cei care te însoțesc la prezentare să nu facă remarci personale la adresa celor prezenți.

Voucher-ul primit, bineînțeles, nu are nici o valoare. Adică el are valoarea de 120 de euro, dar ca să primești produse de valoarea asta trebuie să comanzi de încă 120 de euro. Produsele probabil că sunt bune, nu am gustat, însă sunt și foarte scumpe. Deci nu voi folosi acel voucher. Nu consider că am pierdut o oră din viață, consider că am învățat niște lucruri (pe care să nu le fac). Vorba lui Seinfeld, eram acolo ”strict pentru material“.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.