Le știți – cupa presei la tir, cupa presei la popice, cupa presei la băut bere, la orice. Sunt evenimente organizate pentru ziariști, ca să se mai destindă și ei, săracii, că toată ziua-s pe teren și trag ca salahorii pentru niște salarii de mizerie.
Dar ce, voi chiar credeți că-i pasă cuiva de ziariști?
Dacă evenimentul este organizat de Jandarmerie, de Primărie sau de Poliție, atunci scopul său este împrietenirea cu jurnaliștii. Dacă-l știi pe Gigel din ziua când i-ai dat arma-n mână și l-ai lăsat să tragă, parcă altfel îl suni când ai nevoie să-ți publice o știre, un comunicat etc.
Dacă evenimentul este organizat de o firmă [privată, logic], atunci e clar că scopul este ca presa să scrie despre eveniment și despre organizator. Sunt doar trei câștigători, dar dacă le dăm mențiuni/diplome tuturor și pe lângă popice le mai dăm și-un suc, poate fac și ei o știre cum că au participat și că noi, firma X, am organizat evenimentul.
Asta se numește earned media, sau cum să faci presa să scrie despre tine, de bine, fără să plătești. Cred că primul om care a organizat o cupă a presei la ceva s-a gândit așa: ziariștii nu se prea suportă între ei, sunt bețivi, orgolioși, le place competiția, vor să aibă primii știrea. Cum să transformăm noi toate aceste însușiri în avantaje pentru noi?
Păi hai să-i punem să se întreacă într-o competiție pe care o numim „a lor”, le dăm și diplome, le dăm și premii, iar costurile totale pentru noi, dacă obținem nu zece, ci măcar cinci știri, sunt foarte mici, mai ales dacă le compari cu costurile pe care le-am avea dacă am cumpăra articole în presă. Și uite-așa au apărut cupele presei. Cred.
Apropo, mâine particip la Cupa Presei la tir, organizată de Transilvania Shooters. :D
Foto: Outdoor gun shooting, de la Shutterstock
Mult succes mâine!
Semnează: o fostă ocupantă a locului doi la mine în oraș, în 1996. Cu pistol Carpați am tras!
Spor la diplome!
Sa ne spui ce „meniu” va dau de data asta…
10 gloanțe cu pistolul și 10 cu un AK47, de căciulă.