Era să zic că „românii dau şpagă şi atunci când se roagă” – de fapt, am şi zis-o, pe Facebook, dar mi-am adus aminte de ce am scris ieri şi am schimbat titlul. Ideea, totuşi, rămâne: te duci la mănăstire ca să te rogi la mormântul unui preot despre care crezi că e făcător de minuni, dar nu e destul că ai dat banii pe drum, pe intrarea în mănăstire şi probabil pe lumânări.
Nu, ca să fii sigur că o să-ţi fie ascultată rugăciunea, ce faci tu, creştin cocalar? Arunci cu banii: în râu, în lac, în orice baltă întâlneşti, că la Prislop nu-i ca la Roma, nu există Fontana di Trevi, nu este nici un fel de fântână, aşa că improvizezi.
De altfel, prin mai multe indicatoare le este atrasă atenţia oamenilor să nu mai pună monede în alte locuri ca zidurile bisericii, crăpăturile chiliei Sfântului Ioan sau să arunce banii pe jos. Mulţi nu ţin cont de îndrumări, dovada fiind cantitatea impresionantă de monede din izvor. [sursa: adev.ro/nmcn9o]
Observaţi ironia: creştinul se duce să se roage pentru sănătate, cel mai probabil, dar şi pentru bunăstare, pentru că… de ce nu?, dar aruncă banii în apă. Ce legătură este între Dumnezeu şi bancnotele de plastic emise de Banca Naţională a României? Aaa, aşa i-a învăţat preotul de acasă, că nimic nu se obţine fără să dai un ban?
Şi voi chiar aţi crezut că vă puteţi cumpăra nişte sănătate de la Dumnezeu?
Nici nu mai zic nimic de oamenii de la Prislop care sunt nevoiţi să culeagă bancnotele alea mai mari de prin jurul mănăstirii, oriunde există un „ochi” de apă, în loc să-i ia, lejer, civilizat, dintr-o cutie a milei.
Foto: Coins, de la Shutterstock
Asta e din seria „Evanghelia a cincea – după babe” :P Cei care se țin de astfel de obiceiuri nu au înțeles nimic… :(
Daca s-ar monta o cruce in fantana arteziana de la Deva, s-ar umple de monezi. Fara numar.
S-a ajuns la afecere chiar si in biserica. Ne jucam de-a dumnezeu
Eu las banii acasa intr-un borcan. Nu de multe ori merg la biserica sau ma rog, dar cand fac, o fac cu seriozitate