De ce e fain să mergi la „Ziua porților deschise”

Din când în când, pe timp de pace și când nu e vreo pandemie sau alt cataclism care să frâneze mersul normal al lucrurilor, unele instituții sau firme mari organizează o zi a porților deschise, în care publicului îi este permis accesul… dincolo de ușile care, de obicei, stau închise.

Nu știu cum sunteți voi, dar mie îmi place să văd „ce se află în spate”. Vreau să știu ce e dincolo de ușile închise ale magazinului pe care îl frecventez zilnic, ce este în încăperea din Castelul Corvinilor care nu a putut fi vizitată până anul acesta, cum arăta bucătăria Palatului Pitti în care se gătea pentru familia Medici din Florența (da, am avut marele noroc de a putea vizita acest loc, printr-un fericit concurs de împrejurări) etc. Vreau să știu ce e în spate, să văd ce nu văd toți oamenii și de aceea mă fascinează vizitele la fabrici și emisiuni precum How It’s Made.

În secret, când am organizat Vizită în HD, am făcut-o în primul rând pentru mine, pentru că voiam să văd eu ce nu se vede din afară. Și aceste locuri nu sunt accesibile publicului larg nu pentru că firmele sau instituțiile ar avea neapărat secrete, ci pentru că nu este fezabil. Nu poți, ca fabrică, să ai mereu porțile deschise pentru vizitatori, pentru că nu ai mai apuca să și produci. Nu poți, ca muzeu, să lași o colecție sensibilă la îndemâna tuturor, tot timpul, pentru că mai devreme sau mai târziu se va trezi un dezaxat care să dea cu ketchup pe un exponat cu valoare inestimabilă. Așa că, din timp în timp, se organizează o zi a porților deschise, când oricine din exterior poate să viziteze, în cadru organizat, o fabrică, un muzeu, o instituție.

De ce e fain să mergi la „Ziua porților deschise”? Pentru că ai ocazia să vezi lucrurile dintr-un alt unghi, ai oportunitatea de a afla cum se fabrică produsul tău preferat sau ce stă ascuns într-o încăpere pe care, altfel, nu ai vedea-o.

Am participat la Ziua porților deschise la ISU Hunedoara și m-am urcat într-o nacelă. Nu prea sus, că nu este voie, fără echipament, dar am avut ocazia unică de a face niște poze pe care nimeni nu le poate face decât din acea nacelă. Pentru cine nu știe, ridicarea unei drone este imposibilă în apropierea unei unități militare, iar Inspectoratul pentru Situații de Urgență este, din start, zonă „roșie” pe harta dronei. Deci nici cu derogări speciale, nici cu intervenție divină nu poți să ridici drona în zona clădirii Pompierilor. Iar eu nu am ridicat drona, ci m-am ridicat cu totul „la cer”, având ocazia să văd zona gării din Hunedoara dintr-un unghi inedit. O experiență unică!

Sigur, o altă experiență unică a fost Dinner in the Sky, un eveniment organizat de Dunhill la care am fost invitată pe vremuri, în București. Atunci ne-au ridicat cu macaraua pe o platformă uriașă, ne-au dat de mâncare, de băut, a fost o (altă) experiență cu adevărat unică. Sigur, sponsorizată de industria tutunului, dar no… în viață mai faci și compromisuri de genul ăsta pentru a trăi ceva unic.

În final, vă încurajez să spuneți „Prezent!” la orice activitate de tipul „Zilei porților deschise”. În cel mai „rău” caz, veți sta de vorbă cu oameni pe care altfel nu ați avea ocazia să îi cunoașteți, iar în cel mai fericit caz, veți trece dincolo de ușile care vă sunt închise 364 de zile pe an. Iar în cazul unor muzee, aveți intrarea gratuită, o bună ocazie de a afla ceva nou fără să plătiți vreun ban.