Este, în Seinfeld, un episod în care lui Kramer îi este interzis accesul în „aprozarul” lui Joe, de unde-și cumpăra fructele, pentru că a avut tupeul de a returna o piersică stricată. Am râs de zeci, poate sute de ori la faza asta, până când mi-am dat seama că există o posibilitate (mică, dar) reală de a a-mi fi interzis accesul în magazinul meu preferat, Kaufland.
Păi ce m-aș face eu dacă nu aș mai avea voie să intru în Kaufland? Acolo „vânez” aproape zilnic reducerile, promoțiile, știu aproape cu ochii închiși unde se găsește orice produs și efectiv sunt cea mai mare fană a produselor pe care le găsesc în Kaufland. Competitorul Lidl vine din urmă, dar nu are cum să ia locul pe care Kaufland îl ocupă in inima mea portofelul meu, pentru că nu are o varietate atât de mare de produse prezente constant în magazin, iar promoțiile „din scurt” nu-mi permit întotdeauna să ajung la Lidl când vreau ceva.
În fine, să revenim la Kaufland. Am un traseu al reducerilor pe care-l urmez cu sfințenie: întâi la legume-fructe, unde de câteva luni a apărut un stand metalic pe care găsești legume și fructe aproape stricate, dar încă bune. De multe ori, însă, am văzut aici roșii cu mucegai, chestie care nu mi se pare deloc OK, dar îi las și pe alți clienți să le atragă atenția asupra acestui fapt. Am luat, în schimb, mere Pink Lady cu 2,10 lei reduse de la 8,99 și mi-am făcut un delicios compot, am luat ciuperci pleurotus cu 2 lei și ceva, am găsit cartofi bio la 2 lei reduși de la 7. Continui cu coșul de reduceri la „produsele food” ambalate – unde poți găsi de la condimente la ciocolată, băuturi, mănuși de menaj, șervețele, detergenți, conserve; pe scurt, aici găsești la reducere cam tot ce e disponibil în centrul magazinului Kaufland, în afară de legume/fructe, carne, brânzeturi, congelate, produse care au fost lovite, au ambalajul deteriorat sau au termen de valabilitate scurt.
Urmează frigiderul de lactate, unde seara sunt puse toate chestiile de prin frigidere care urmează să expire. De aici iau măsline verzi, humus, salată de vinete, cârnați vegani de la Verdino, lapte vegetal etc. De aici, merg la frigiderul cu carne, unde dacă am noroc, găsesc mezeluri la preț foarte mic pentru cățelul meu (dar și pentru ceilalți carnivori din casă).
Ultima oprire este la reducerile congelate, un loc trist, unde la un moment dat se găseau „expirăciuni” cu etichete de reducere pe ele, dar foarte rar are grijă persoana care se ocupă de acel congelator să și pună prețuri pe produse. Unde mai pui că se și dezlipește eticheta…
Dar nu merg la Kaufland doar pentru „mocăciuni”, adică produse la prețuri moca (între noi fie vorba, în ultima perioadă, cam toate produsele la ofertă au prețuri care până nu demult erau standard). Merg pentru că au o varietate mare de produse, pentru că găsesc aici și rucola și ciuperci (cele două mari iubiri ale mele, descoperite în 2021), dar și chipsuri și lapte vegetal și măsline și pâine neagră și săpunuri și conserve de tot felul.
Sunt unele produse pe care nu le mai cumpăr niciodată de la Kaufland – de exemplu, ciocolata Kandia de 80 de grame, cu 80% cacao, are acum prețul de 4,29 lei, în timp ce la Metro, dacă iei 18 bucăți, le cumperi cu 2,85 lei bucata. O mai găsesc la Penny la 3,19 lei, dar tot nu mi se pare OK să plătesc mai mult când pot să plătesc mai puțin. Da, prefer să cumpăr o dată pe lună 18 ciocolate (mai împart din ele, am „clienți”) și să economisesc 25,92 lei. Când iei o bucată, zici că nu are rost să fii scârțar și să te uiți la un leu, dar când consumi constant un produs, un leu plus un leu plus un leu de mai multe ori se adună. De ce să dau mai mult când pot să dau mai puțin?
Realizez că dacă mă urmărești pe Facebook poi rămâne cu impresia că „am ceva” cu Kaufland, pentru că nu există săptămână să nu postez ceva, o etichetă aiurea, un produs neobișnuit, o nemulțumire, o reducere care nu se aplică etc. Dar adevărul este că dacă nu mi-ar plăcea Kaufland, nu aș merge acolo – și cu o medie de cinci vizite pe săptămână, nu se poate spune asta! Numai ieri, pe 1 martie, am stat la coadă de două ori și am cumpărat produse pe cinci bonuri fiscale: unul pentru mine, altul pentru Sebi, cel de-al treilea pentru tata. Apoi m-am întors ca să duc trei ambalaje de produse de curățenie la reciclat la „țestoasă”, am primit un voucher de reducere 50% la detergent OMO și m-am întors cu mama, care și-a mai luat niște chestii. Erau doar două case deschise și vânzătoarea chiar s-a uitat la mine, că i se păruse că nu vede bine. „Da, tot eu sunt”, i-am zis. A zâmbit, am schimbat niște amabilități, i-am dat voucherul, a aflat și ea ce produs beneficiază acum de reducerea de 50% drept recompensă pentru că reciclezi ambalaje din plastic.
Sunt recunoscătoare pentru containerul TOMRA (așa îl cheamă) din curtea magazinului meu Kaufland, pentru că pe el scrie că îmi garantează că va recicla ambalajele pe care le introduc, iar eu am tendința să cred în lucrurile pe care le văd scrise. Chiar dacă nu am mașină și mi-e peste mână să mă car de acasă cu plase pline cu doze și pet-uri, o fac pentru că vreau ca „reciclabilele” să fie cu adevărat reciclate și pentru că la fiecare cinci bucăți introduse în automat, primesc un bon-voucher de reducere la diverse produse. Produsele se schimbă în fiecare săptămână, deci campania asta te ține în priză și nu te plictisești.
Aici aș avea o sugestie pentru cei de la Kaufland și o voi scrie aici, pentru că nu vreau să le mai dau mesaje pe alte canale (cred că sunt sătui toți de mine, începând cu femeile de la biroul de informații și terminând cu administratorii paginii de Facebook): în calitate de client posesor de Kaufland Card, mi-ar plăcea să pot scana codul odată cu introducerea dozelor și să primesc reducerea în contul meu de Kaufland Card. S-ar elimina, astfel, multele bilețele pe care automatul le „scuipă” după fiecare alimentare cu doze sau pet-uri. Și mai am o sugestie: dacă plec de acasă cu cinci doze și una se îndoaie, introduc patru și nu primesc niciun voucher, doar o chitanță absolut inutilă. Cred că oricine introduce măcar o doză ar trebui să aibă opțiunea de a primi sau nu acel voucher. Mi s-a întâmplat, de exemplu, să duc la reciclat pet-uri și doze pentru că se adunaseră prea multe, dar în săptămâna respectivă era la reducere un produs pe care nu voiam să îl cumpăr. Aș fi preferat să nu se facă atâta risipă de hârtie pentru ceva inutil. Eu voiam doar să reciclez.
Și dacă am ajuns la subiectul risipei, vreau să le mai atrag atenția asupra unui aspect: automatul acela care îți schimbă mărunțișul cu un voucher de cumpărături la Kaufland este grozav. Poți să mergi la el cu o găleată (mai mică, așa) de bani mărunți nesortați și primești în schimb un bon pe care apoi îl preschimbi, tot la biroul de informații, cu un card din plastic, de dimensiunile unui card bancar. Problema este că dacă te duci de 10 ori într-o săptămână să depui bani mărunți, vei primi 10 bonuri și 10 carduri din plastic. De la bun început am spus că treaba asta înseamnă risipă de materiale și că un singur card ar putea fi încărcat de mai multe ori. Sunt sigură că nu e complicat, la ce infrastructură are Kaufland în la dispoziție! Poate mi se va asculta doleanța și vom face mai puțină risipă de plastic, că și-așa e destul plastic PESTE TOT. Asta așa, că tot a fost montată țestoasa care colectează ambalaje de produse de curățenie/igienă, simbol al poluării apelor cu plastic.
Aici am postat despre reciclare:
- https://www.facebook.com/denisa.lala.bargau/posts/5343619672355032
- https://www.facebook.com/denisa.lala.bargau/posts/5325957177454615
Iar la final, iată bucata din Seinfeld care îmi dă fiori reci pe șira spinării:
„Competitorul Lidl” nu este chiar competitor, ci este „varul” bun a lui Kaufland,apartin aceleiasi familii.
Nu prea merg la Kaufland, din diverse motive…..
Am folosit mașinăria lor pentru monede cândva, am umplut săculeții cu monede, am chemat persoana de la informații și i a schimbat, am continuat, a fost o experiență interesantă.