De ce e bine să ai un designer de interior

Sau home decorator sau interior designer sau cum s-o numi persoana care îți vine acasă și, #pebaniităi, îți spune ce să faci, cum să amenajezi, ce decorațiuni să cumperi și în ce culori să-ți zugrăvești pereții. Cum să nu-ți dorești așa ceva?

Ăăă, pe bune? Nu m-aș fi gândit în viața mea să angajez un un decorator. Păi ce, nu am stat atâtea ore pe Pinterest? Asta nu mă califică în meseria de designer de interior, măcar pentru casa mea? Am văzut mii de interioare, am cântărit toate opțiunile, am ales și m-am răzgândit de o mie de ori în privința mobilei pe care o vreau, de ce aș plăti pe cineva să aleagă pentru mine? 

Da, da, așa m-am gândit înainte de experiența IKEA: la ce-mi trebuie mie un decorator, că doar știu foarte bine ce vreau. Ce voiam erau pereți portocalii și/sau verzi, eventual jumătate dintre ei portocalii și cealaltă jumătate, verzi. Că doar așa ne făcuserăm și patul din paleți, jumătatea lui era portocalie și jumătatea mea era verde. Logic și simplu, nu?

Pernilla, designerul angajat de IKEA pentru makeover-ul camerei noastre, a reușit cu greu să mă convingă că pereții albaștri – dar aproape albi – și tavanul bej – dar și el aproape alb – nu erau deloc niște idei rele, mai ales că mobila urma să fie colorată. Iar dacă nu era mobila, sigur ar fi fost accesoriile colorate care să dea viață camerei. Noi o ținuserăm pe-a noastră, cu jumătatea mea și jumătatea lui. Cred că nu-i deloc ușor să ai o astfel de meserie, care să implice împăcarea caprei și a verzei din punct de vedere cromatic și al funcționalității.

Bineînțeles că până la urmă am mers pe mâna ei și rezultatul a fost de-a dreptul spectaculos, o cameră ca din reviste, că doar fusese aranjată pentru o revistă, cu pereți curați și luminoși și accesorii colorate și lumini jucăușe.

Probabil că noi doi, de capul nostru, dacă am fi fost lăsați în IKEA să ne alegem ce am fi vrut, chiar și cu un buget nelimitat, am fi făcut multe alegeri diferite. Cu siguranță n-am fi ales dulapurile pe care le-a ales decoratorul pentru noi, n-am fi adus atâtea surse de lumină într-o singură cameră, n-am fi pus covoare – fie ele și viu colorate – într-o cameră în care abia de câțiva ani ne-am obișnuit să fie parchet. Nu am fi ales două mese atât de lungi pe post de birouri, am fi ales un dulap mult mai mare etc. Probabil că singurul obiect pe care l-am fi ales amândoi ar fi fost patul, dar și pe ăla Sebi l-ar fi vrut într-un fel și eu în altul.

De-asta o renovare se poate lăsa cu certuri nasoale, cu amenințări de plecat la mama sau chiar mai grave. Oricum ești foarte obosit și ți-s nervii întinși la maximum, ultimul lucru pe care-l vrei este să nu cazi de acord cu soțul în ce privește lucrurile pe care să vă cheltuiți banii. El vrea gresie lucioasă, tu știi că aia e periculoasă și nu mai vrei să cazi pe ea când e udă. El vrea pereți negri, că i se pare că ar dormi mai bine într-o cameră în culoarea lui preferată, tu îi vrei mov, faceți un compromis și nici unul dintre voi nu realizează că vorbiți prostii și că o să aveți o cameră prea încărcată încă dinainte de a vă gândi la ce mobilă o să puneți în ea.

Poate credeți că nu aveți nevoie de un decorator de interior atunci când plănuiți o renovare. Dar dacă nu sunteți de meserie și soțul/soția vă este la fel de încăpățânat/ă, mai bine angajați un profesionist care să vă spună ce e mai bine pentru voi. Nu e obligatoriu să ne pricepem cu toții la combinat culori, texturi și materiale. Iar dacă într-adevăr omenirea n-ar avea nevoie de designeri de niciun fel, aceștia s-ar fi reprofilat demult, nu credeți?

Eu una știu sigur că la redecorarea bucătăriei – când o fi să se întâmple și aia – vom apela la ajutor specializat. Nu de alta, dar chiar nu avem nevoie să ne certăm pentru lucruri la care nu ne pricepem!

Foto: Woman painting, de la Shutterstock