Despre cauze nu vorbeşte nimeni

Articol publicat în Iaşi Plus

Ştirile despre inundaţiile care au „lovit” Moldova zilele acestea au, fără îndoială, o doză de tristeţe. Analişti şi specialişti de tot felul s-au întâlnit în studiourile televiziunilor pentru a discuta despre gravitatea situaţiei. Unii jurnalişti au încercat să „atace” subiectul la rădăcină, adică să ajungă la cauzele inundaţiilor, nu doar la explicaţii despre cum se rezolvă problemele deja existente.

N-au avut cu cine să discute. Toată lumea vroia să discute despre cât de bine au făcut oficialităţile faţă dezastrului, despre mobilizarea generală, despre numărul de voluntari care îi ajută pe sinistraţi etc. Apropo, oare în ţările cu adevărat civilizate se foloseşte acest cuvânt vreodată? Există, în celelalte ţări membre UE, motive pentru a utiliza cuvântul „sinistrat” în fiecare an? Sau doar noi urmăm, an de an, acelaşi tipar?

S-a vorbit despre faptul că se ştia de acum doi ani că zonele cu pricina prezentau un risc crescut de a fi inundate. Dar nu s-a făcut nimic.

Pe noi nu ne interesează avertizările, planurile de viitor, nu suntem prevăzători, nu ne place să ni se spună că acţiunile noastre de acum pot avea urmări grave. Nu, noi suntem patria lui „aici şi acum”. Defrişăm acum, pentru că mâine s-ar putea să nu mai avem voie. Cumpărăm maşini ieftine, gunoaiele celor din vestul Europei, chiar dacă au un consum mai mare de combustibil şi deci poluează mai mult, pentru că pe noi ne interesează să „ieşim” mai ieftin – deşi, pe termen lung, o maşină ieftină, dar care consumă mult, este o investiţie proastă. Poluăm ca şi cum planeta mai trebuie să „reziste” doar atât timp cât mai „rezistăm” şi noi. Generaţiile viitoare n-au decât să îşi salveze planeta şi să ne înjure, noi ne-am trăit viaţa aşa cum am vrut!

Lucrurile astea nu se spun aproape deloc, pentru că nu are nimeni soluţii concrete, iar oamenii nu sunt interesaţi să prevină dezastrele. Sau nu ştiu că o pot face.