Despre jucării

În copilăria mea, jucăriile erau puţine şi urâte. Ai mei dragi părinţi au făcut tot posibilul să am jucării cât mai multe şi de calitate, dar erau şi ei limitaţi de faptul că în magazine nu prea erau, iar cele din străinătate se obţineau greu.

Îmi amintesc un „LEGO” românesc, cu piese din plastic moale, care nu se îmbinau întotdeauna perfect. Piesele erau într-o găleată micuţă, de culoare mov. Parcă.

Am mai avut păpuşi de tot felul, dar nu-mi plăceau, aşa că le mâzgăleam pe faţă cu ojă şi creion chimic. Una singura închidea ochii atunci când o culcam şi mai zicea şi „Ma-ma”, dar pe aia n-am putut s-o distrug, pentru că mi-o cumpărase o mătuşă şi nu mă puteam juca cu ea decât atunci când mergeam în vizită la ea. Tot la mătuşa asta am avut şi o măsuţă cu un scăunel anemic, ale cărui picioare erau patru beţe subţiri. Cred că aveam vreo trei ani şi îmi era frică să mă aşez pe el, ca să nu-l rup, atât de prost era „construit”.

Îmi plăceau camioanele cu remorcă atât de mare, încât puteai să te urci în ea, dar ai mei or fi considerat că alea-s jucării pentru băieţi, aşa că nu mi-au cumpărat nicidoată una. Ce-i drept, nici eu nu-mi amintesc să le fi cerut vreodată aşa ceva.

Când a venit de la Constanţa, unde fusese plecat cu treabă, Tata mi-a adus un ditamai căţelu’ de pluş. Era de vreo trei ori mai mare decât mine, puteam să dorm pe el. Bineînţeles că pluşul din România anilor ’80 nu avea nici o legătură cu jucăriile uriaşe din pluş pe care le vedem azi prin benzinării. Era mai câlţos, aşa, dar tot era mare şi frumos. Plus că n-aveam termen de comparaţie.

Nu m-au fascinat niciodată maşinuţele teleghidate, roboţeii, soldăţeii etc. Cred că pot spune liniştită că acum, la „bătrâneţe”, îmi plac jucăriile mai mult decât în copilărie. Atunci preferam să scriu şi să desenez, îmi spune Mama că toată ziua umblam prin casă cu un caiet la subraţ şi cu creioane colorate şi pixuri în mână – toate creioanele pe care le puteam prinde în pumni!

Din fericire pentru părinţii de azi, magazinele sunt pline cu jucării care mai de care mai colorae, mai scumpe, mai utile… sau mai puţin colorate, scumpe ori utile. Şi pe net sunt zeci de magazine online cu jucării, aşa că dacă eşti părinte şi nu ştii care jucării sunt potrivite pentru copilul tău, există un site care te poate ajuta: desprejucării.ro. Găseşti aici opiniile unor psihologi despre jucăriile disponibile azi pe piaţă, în articole scrise prietenos, ca de la o mamă la alta.

Site-ul le este util nu doar părinţilor, ci şi celor care sunt invitaţi la un botez sau la ziua unui copil mic şi nu ştiu ce jucărie ar fi potrivită pe post de cadou.

Foto: Cibek

4 thoughts on “Despre jucării”

  1. apai Denisuca, tu tare multa reclama faci pe blogul tau…nu publicitate, reclama, ca din reclama se castiga bani, publicitatea e asa, cand vrei sa spui ,lumii ca esti multumit de un produs cumparat de la o cutare firma, dar reclama e , no, atunci cand te plateste cineva sa recomanzi acel produs, indiferent de ce crezi tu…..da nu-i bai, e numai o constatare
    numai bine si sanatate

  2. @ana: păi dacă am blogul ăsta mare şi îl citesc oameni mulţi, de ce să nu le recomand lucruri bune? :) Apreciez că ai citit printre rânduri şi ai înţeles că nu-s toate pe bani. Dacă aş lua bani pentru fiecare recomandare, aş fi departe. :))

  3. eu ma jucam cu masinutele fratelui meu
    cu papusile m-am jucat tarziu si foarte putina vreme. Am stat printre baieti: ce faceau ei faceam si eu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.