Despre lucrurile unice

Îmi plac bijuteriile handmade colorate, nu cred mai este un secret pentru nimeni. Îmi place să le cumpăr, să le fac, să le admir. Nu neapărat să le şi port, se întâmplă destul de rar să le port, dar îmi plac.

Îmi plac cadourile: să le ofer, dar mai ales să le primesc. Am primit la viaţa mea – eheei, dragii mei – de la telefoane la şosete, de la felicitări muzicale la pixuri cu tot felul de şmecherii, de la pături din fleece la  brichete, de la genţi la suveniruri din ţări exotice.

Îmi plac pixurile, dar şi asta cred că ştiţi deja. Am, cred, peste 600 de pixuri pe care le păstrez în mai multe cutii de carton şi îmi pare rău că m-am chinuit atâţia ani să fur, să cumpăr şi să cerşesc pixuri de la toţi colegii şi cunoscuţii, pentru ca acum să le ţin în cutii, pe dulap. Mă gândesc tot mai serios să le vând la licitaţie sau să organizez un garage sale pe blog. Oricum, nici să vreau, nu cred că aş reuşi să le consum pasta, mai ales că în ultimii ani scriu tot mai puţin pe hârtie şi tot mai mult la calculator.

Îmi plac genţile, am avut peste o sută, mai am doar câteva [zeci], dar tot nu mă satur să le admir. Nu-i uşor, da’ măcar cu genţile e mai simplă treaba decât cu pantofii; bine măcar că „boala” asta n-o am.

Îmi plac şi parfumurile, că doar nu era să scap cu doi, trei pitici pe creier. Nuuu, eu am o armată întreagă! Noroc că nu-i chiar boală cronică, deci nu investesc chiar foarte mulţi bani în arome. Totuşi, nu ştiu cum se face că at any given time, am minimum 10 parfumuri pe raft.

Îmi plac culorile tari şi dungile colorate. Aici nu cred că mai este nevoie de explicaţii. Constat acum că pentru aproape fiecare „pitic” am creat câte un blog, dar nu-mi ajunge timpul să mă ocup de toate. Până într-o bună zi, când m-oi organiza şi-oi face treabă. :D

Îmi place ploaia. Pentru mine, vremea frumoasă nu presupune soare sau căldură, pe mine ploaia mă înveseleşte, aş asculta la nesfârşit zgomotul ploii urbane, sunetul pe care îl fac picăturile de ploaie când se izbesc de pervazul unui geam.

Şi să închei într-o notă mai puţin superficială, îmi plac albumele. De artă, de fotografie, de prezentare a unor zone turistice, albume să fie. N-am făcut mare lucru în privinţa asta, pentru că pur şi simplu nu mai am unde să le pun pe toate.

Încerc să mă înconjor de obiecte frumoase, viu colorate, care să-mi însenineze şi cele mai triste zile [alea caniculare, de exemplu]. Acasă mi-am colorat pereţii camerei în verde şi biroul la care stau acum este şi înconjurat de obiecte de tot felul, viu colorate, care pentru mine sunt mai mult decât obiecte. Sunt lucrurile mele şi sunt unice. La serviciu, între opt birouri gri şi negre, masa mea verde era cea mai veselă, da’ între timp am schimbat-o cu una mai mare, pe care să-mi pot înşira toate „prostioarele” care-mi fac ziua mai frumoasă. Lucrurile care mă înconjoară sunt unice pentru că au fost alese de mine. :D Uf, câtă lipsă de modestie!

Spune-mi despre lucrurile unice din viaţa ta, dar ţine minte că lucrurile cele mai bune în viaţă nu sunt neapărat lucruri [„the best things in life aren’t things”]. Şi nu uita să mă susţii în concursul Unica, înscriindu-te în Clubul Cititoarelor mele. :) Dacă vei fi cea mai activă, vom primi câte un premiu şi acum ştii că mie-mi plac cadourile! :D