Despre RoBlogFest 2011

Anul ăsta am stat „ascunsă”, deci nu m-am întâlnit chiar cu toţi oamenii pe care speram să-i revăd sau cunosc. Pe unii doar i-am zărit, cu alţii am stat la o scurtă poveste, alţii m-au tras de mânecă şi aşa mai departe. Per total, a fost bine. Dar să detaliem…

Drumul

Am pornit la drum cu șoferul nostru personal, domnul Andrei Crivăț. Bun șofer, ne-a dus la București în siguranță, deși dormise doar două ore în noaptea anterioară. Pe drum, atunci când nu eram ocupată să-l stresez pe Andrei că să nu doarmă și altele asemenea, am stat la povești cu Jean, prietenul francez al lui Andrei și probabil cel mai cunoscut blogger francez din România. Și chiar dacă n-o fi așa, nouă ne place să credem asta. Copil fain, Jean.

Hotelul

Am fost cazați la Hotelul Caro, un hotel cam mărișor, așa. Zice Ionuț Oprea că „Hotel Caro a avut curajul să ne cazeze”. LOL! Mi-a plăcut mult de tot, că deși în locurile publice nu se fumează, am avut cameră de fumători și ne-am făcut de cap [nu vă gândiți la prostii, suntem oameni căsătoriți!]. Și în prima dimineață petrecută în București, mi-am băut cafeaua pe terasa hotelului, la soare. Foarte faină terasa! Altceva n-am ce zice [asta înseamnă că n-am nimic de băgat de vină], a fost fain și mai vreau!

RoBlogFest

Când ești blogger oficial Internet Explorer 9, trebuie să fii acolo de la început și până la sfârșit. Bine, pe asta cu sfârșitul am pus-o de la mine, dar la ora 19 a cam trebuit să fim prezenți la Silver Church. Clubul era gol când am ajuns, iar după vreo oră-două, nu mai aveai unde să arunci un chiștoc. Eu am profitat cu nesimțire de faptul că Andrei Crivăț a sponsorizat categoria „Cel mai bun blog culinar”, deci avea o masă rezervată, deci am cam stat acolo, împreună cu Nedoamna și Jean și destul de departe de toată agitația din club. După o vreme, am ieșit să fac o baie de mulțime și să-mi reumplu paharul, așa că am fost trasă de mânecă, pupată sau salutată de o grămadă de oameni faini. Aș fi stat mai mult cu ei, dar nu în înghesuiala aia; puteți să-mi spuneți că-s fițoasă, dar pe mine nu mă încântă ideea de a sta în picioare în aglomerație, cu paharul într-o mână, țigara în alta și geanta în… stai, că am doar două mâini! Am călătorit destul cu trenul și am ajuns la o vârstă la care tot ce-mi doresc este să-mi fie respectat spațiul personal.

Concertul OCS l-am urmărit de aproape, separeul fiind chiar în partea laterală a scenei. Cred că am recunoscut vreo trei melodii cântate de ei, în timpul celorlalte mă uitam la oamenii din „prima linie”, care le știau versurile pe de rost. Nice. După concert, am sperat că vor mai pleca din oamenii veniți doar pentru OCS și nu știu dacă s-a întâmplat așa sau nu, că tot a fost înghesuială mare. ‘Geaba zice lumea că nu trebuie să ne plângem de local, mie mi-a fost imposibil să socializez pe cât aș fi vrut.

Revenind la oamenii cu care m-am întâlnit… Ionuț Bunescu m-a oprit din drumul meu spre bar, s-a uitat la nametag-ul de pe piept și mi-a făcut un compliment. Foarte drăguț, man, merci! L-am cunoscut pe Împăratul Utopic al Balcaniei, căruia i-am cerut buletinul.

I-am cunoscut, în sfârșit, pe Ligia Adam, pe Zicu de la TVDece, Liana Mitroi şi last but not least, pe băiatul ăla simpatic care scrie pe yoso.ro.

Am socializat puţân câte puţân cu Minxieee, familia DailyCotcodac, Cristina, Hoinaru – care a făcut o frumoasă avancronică, Ruxa, Ted Ursu [şi lui i-am cerut buletinul, n-am crezut că se numeşte Ted şi am avut dreptate] şi cu Cosmin Tudoran, de-acum şi el blogger, ca tot internautu’.

Dincolo de RoBlogFest

Ionuţ şi doamna lui ne-au dus la Trattoria Il Calcio; la ei am mâncat prima salată Caesar din viaţa mea, iar acum pe cea de-a doua. Foarte yummy, săru’mâna pentru masă!

În cea de-a doua zi de şedere în Bucureşti, Radu ne-a hrănit bine la Kopel’s, restaurantul lui Viorel Copolovici. Am tot văzut eu pe la bloggerii ăştia mari că acolo se mănâncă într-un mare fel, aşa că m-am bucurat când am aflat unde urma să mâncăm. Mâncarea a fost pe măsura aşteptărilor, Tiramisu mi-a depăşit aşteptările, iar de câte ori beau café latte, mă gândesc că nici una nu va mai fi la fel ca la Kopel. ‘s.

Apropo de Kopel’s: pe tăbliţa/plăcuţa de la intrare scrie „Lunch | Dinner | Private events | @copolovici„. Aş vrea să ştiu câţi followers i-a adus, în afară de mine, id-ul de Twitter pus la intarea în restaurant.

În afară de mâncare, m-am mai bucurat de un scurt blogmeet ad-hoc care a avut loc pe terasa hotelului Caro, organizat de Ionuţ Oprea, de faptul că am stat la taclale cu Nedoamna, de ruta ocolitoare pe care Andrei a ales-o la întoarcere, de poveştile cu Jean, de faptul că în sfârşit, după trei săptămâni de suferinţă, mi-am găsit nişte picături soft pentru nas [„picături de nas” sună ciudat, cam ca „apă de gură”] şi-or mai fi şi altele de zis şi alţii de amintit, dar dacă mai stau să-mi aduc aminte, mă prinde RoBlogFest-ul din 2010!

Pozele o să le găsiţi într-un post separat, că nu mai e vreme şi pentru ele acum.