Astăzi avem un articol neobișnuit pentru acest blog. Nu am mai găzduit de mult un guest post (articol scris de un „musafir”), iar atunci când băimăreanul Călin mi-a scris, foarte jovial, să mă întrebe altceva, eu i-am propus să ne dea o mică lecție de botanică, pentru că am uitat multe din cele învățate în școală și acum mai știu doar câțiva copaci: cireșul, nucul și stejarul după frunze, mesteacănul după scoarță și… cam atât, dacă nu este pom fructifer cu fructe în el, nu știu ce este. Călin s-a conformat rapid și iată ce-a ieșit:
Eu sunt Călin, de la StejarMasiv.ro și azi Denisa mi-a oferit prilejul să vă povestesc despre stejari, așa cum îi văd eu, ca iubitor de lemn și producător de mobilă.
Poate nu mulți înțeleg stejarul pe deplin și experiența interacțiunii cu cel mai nobil lemn al României m-aș bucura să o aflați așa cum eu o percep și o prezint în paginile blogului www.stejarmasiv.ro. Dețin o livadă, mare, unde lucrez fizic de câte ori pot să mă rup de treburile zilnice, alături de familie. Stejarul de 100 de ani din imaginea de mai jos nu e singurul pe tot cuprinsul livezii și-l îndrăgesc într un mod aparte.
Cineva, acum multă vreme, înainte să deținem noi acest teren, a încercat să distrugă acest stejar masiv și i-a cioplit coaja de jur împrejur ca să-l facă să se usuce, însă copacul a fost mai puternic decât omul și s-a vindecat. An de an face ghinzi, cred ca sute de kilograme, care odată ajunse pe sol prind viața după trecerea iernii și își înfig rădăcinile scoțând la iveală capul dintre frăguțe. La început, după doar câteva luni de când au fost ghinzi, micii stejari au doar 10 cm înălțime.
Le ia circa 80 de ani ca să ajungă la dimensiunile exploatabile pentru o fabrică care produce mobila din stejar masiv, și tocmai de aceea, falșilor ecologiști le spun că managementul pădurii nu se reduce doar la evitarea defrișărilor ( care sunt în proporție de
90 % în păduri de rășinoase în România) ci la utilizarea cu discernământ, asemenea Finlandei, a unei resurse naturale, extrem de valoroase. Dacă tot ce reprezintă stejar masiv exploatat legal din România, ar părăsi granițele țării doar sub formă de produse finite, numărul de locuri de muncă din industrie s-ar tripla și bunăstarea generală ar crește semnificativ. Și asta fără să distrugem pădurea, ba chiar să prospere, prin voluntariat la campaniile de împădurire. Vă asigur că mulți colegi din industrie sponsorizează generos
aceste acțiuni.
Spunem cu mândrie că mobila din stejar produsă de noi durează cel puțin atât cât îi ia unui alt stejar să crească la loc. Respectăm acest lemn și Maramureșul este leagănul civilizației lemnului care prețuiește stejarul mai presus de orice altă specie. Poarta maramureșeană, bisericile din lemn – cea mai mare aglomerare de edificii aparținând patrimoniului UNESCO – și crucile din Cimitirul Vesel de la Săpânța sunt doar exemple de obiecte făcute din stejar masiv.
Pe lângă lăstarul de stejar vă arăt imagini și cu o nucă, într-o formă foarte diferită față de cea din cozonacul cu care sunteți obișnuiți. Așa putere are natura, însă durează mult timp până când acești doi giganți ajung la maturitate. Nucul și stejarul sunt bogății reale, valabile peste veacuri, care produc valoare pentru această țară dinainte ca ea să se numească România.
Și ca să percepeți diferența dintre stejarul masiv de dimensiuni respectabile prezentat mai sus și amintirea foștilor codri care au existat în această țară, vă arăt imaginile cu trunchiul unui stejar, fotografiat acum 2 ani de mine la Baia Mare, datat cu carbon ca având vârsta de 7.000 de ani, recuperat din albia veche a Someșului. Diametrul lui este de 130 de cm, iar resturile de rădăcini arată că au fost rupți de forțele stihiilor și culcați la pământ. Au fost îngropați în nămol și s-au fosilizat, dar lemnul lor este intact și utilizabil, cu o valoare greu de măsurat. Se găsesc extrem de rar și eforturile dezgropării acestor trunchiuri sunt inimaginabile, necesitând utilaje de mare putere. Debitarea în scânduri consumă dinții de oțel din pânza unui gater la terminarea unui singur trunchi, necesitând re-ascuțirea foarte frecvent. Lemnul este aproape negru, dar foarte dur.
Respectul pentru stejar trebuie asociat cu respectul pentru străbuni, pentru că termenul în care copaci din pădurile de azi sunt martorii evenimentelor ce le trec pe sub coroană este similar azi cu cel de când România a reușit Unirea, al cărei Centenar îl sărbătorim anul
acesta.
Cu drag, de lemnul cel mai nobil al României.
Interesant articol, de citit asa dimineata!
O masa frumoasa, din stejar, care trece testul timpului dpdv al aspectului si al calitatii, recunosc ca as cumpara si as plati o suma buna. Sau un set de scaune.
Sau parchet.
Ma uit la parchetul din casa bunica-mii, de stejar. Inca arata impecabil si nu scartaie (abia acum a inceput sa mai scoata cate un sunet, cand calci pe ici pe colo, in conditiile in care eu am 25 de ani si parchetul ala e acolo de mult mai mult timp).
In rest, mobila din asta grea ( gen biblioteca), nu cred ca m-as incumeta sa cumpar, mai ales ca trendurile se schimba, iar stejarul nu merita risipit pe asa ceva, decat daca persoana respectiva e pasionata de astfel de obiecte/ astfel de design si poarta o grija deosebita fata de ele.
Îți sunt recunoscător pentru bunăvoința și deschiderea arătată.