M-am intalnit, intamplator, cu un jurnalist devean – un editorialist pe care-l citesc cu drag de mult timp. Nu stiam ca ma cunoaste, desi ne salutam de ceva vreme. El „saru’mana”, eu „buna ziua” si tot asa.
Ei bine, azi am avut surpriza sa constat ca ma cunoaste, ba mai mult, imi citeste blogul si ii place cum scriu. Sincer, am fost flatata, altfel n-as fi simtit nevoia sa scriu asta pe blog.
Sunt atatia „jurnalisti” care habar nu au ce e un blog, incat am fost chiar surprinsa sa constat ca omul de care vorbesc imi citeste blogul si, cu toate ca nu l-am intrebat nimic, mi-a spus ca-i place cum scriu pe blog.
Pentru intamplari ca asta zic eu ca merita sa „te tii” de blog, chiar daca uneori ti se pare prea mult – serviciu, blog, viata personala etc.
Va multumesc, domnule Gruian.
P.S. N-am diacritice pentru ca-s in deplasare, mi-e lene sa umblu in setari si nu este nici wireless, deci nu pot scrie de pe laptop.
UPDATE: Reacţie la reacţia mea.
da, si mie imi place acest domn. am fost deveanca pana acum 3 ani. :)
La mine , blogul e atractia gagicilor.
Cand intru pe Y!M , mai aud pe una da-mi si mie blogul tau …. sau …. mia placut postu X.
Stiu ca e bine , cunosc multi care au inceput din aceasi perioada ca mine , dar sau lasat. La mine nu se punea problmea , nu ptr gagici , ci ptr ca imi place ce fac.
Puteam sa bag mana in foc ca vorbesti despre Sandu Gruian. Pacat ca scrie la cotidianul ala… cum se numea, Denisa ? :P
Mena… lasă.