Am primit o leapşă de la Robintel, pe care nu am cum să n-o onorez, că mie-mi place să vorbesc despre munca mea, chiar dacă nu o fac prea des – adică nu vorbesc despre ea, că de muncit, muncesc, băă, nu întind mâna!
Aşa cum am scris şi aici, lucrez ca DTP la un ziar local, Replica [din Hunedoara, nu din Constanţa, că este şi-acolo o publicaţie cu acelaşi nume]. Am zis DTP, nu detepistă, da? DTP vine de la desktop publisher / publishing. Wikipedia zice aşa:
Desktop publishing (also known as DTP) combines a personal computer and WYSIWYG page layout software to create publication documents on a computer for either large scale publishing or small scale local multifunction peripheral output and distribution.
The term „desktop publishing” is commonly used to describe page layout skills. However, the skills and software are not limited to paper and book publishing. The same skills and software are often used to create graphics for point of sale displays, promotional items, trade show exhibits, retail package designs and outdoor signs.
No, la mine e valabilă partea cu „to create publication documents”; adică eu sunt tehnoredactor, dacă DTP este o denumire prea pompoasă. Treaba mea este să aşez în pagină, folosind programul QuarkXpress, textele şi imaginile deja editate. În mod obişnuit, într-o redacţie care ţine la felul în care va arăta ziarul, un secretar general de redacţie [SGR] realizează câte o machetă pe hârtie pentru fiecare pagină, indicând precis locul în care va fi aşezată o fotografie, câţi quadraţi va ocupa titlul, câţi textul şi câţi fotografiile. În cazul meu, machetele sunt mai mult orientative şi mă bucur că e aşa, pentru că am libertatea să aşez textele şi pozele în pagină aşa cum cred eu de cuviinţă. Şi-s mulţumită că e aşa şi nu altfel; când lucram ca redactor la Hunedoreanul, SGR-ul elabora nişte machete super complexe, indicându-i tehnoredactorului fonturile pe care să le folosească, culorile exacte [sau proporţia de negru, în cazul paginilor alb-negru], totul era desenat la milimetru, iar tehnoredactorul nu făcea decât să transpună în QuarkXpress ceea ce SGR-ul îi desenase pe hârtie. Mi s-a părut o muncă de „executare”, care îngrădea creativitatea, aşa că nu m-a atras deloc la început. Abia când m-am angajat la cea de-a şaptea publicaţie aveam să fiu iniţiată în tainele tehnoredactării fără SGR, iar de-atunci n-am mai vrut să fac altceva.
În ciuda aparenţelor, mie mi se pare o muncă uşoară, poate şi pentru că-mi place foarte mult. Unde mai pui că fac acelaşi lucru la Replica de aproape patru ani [niciodată n-am „supravieţuit” atât de mult la un loc de muncă!] şi mă mişc foarte repede. Totuşi, când am intrat în presă, am observat că tehnoredactorii au o aură de semizei pe care şi-au construit-o singuri şi majoritatea dau impresia că fără munca lor, publicaţia la care lucrează nici n-ar exista. Într-o oarecare măsură, este adevărat. De layout designer depinde felul în care arată o publicaţie şi cred că suntem de acord că un ziar sau o revistă care arată mai rău decât o gazetă de perete nu sunt nici uşor de citit, nici atractive. Dar de aici şi până la a te crede Sfântu’ Petru e un drum destul de lung.
Ca să n-o mai lungesc, eu sunt omul care aranjează în pagină cuvintele şi pozele. Şi am şi un coleg, pe Winnie, care nu-i la fel de încântat de jobul lui, dar totuşi vine la lucru cu un tricou „de tehnoredactor”, pe care scrie „Images and words” – titlul unui album Dream Theater.
Voi cu ce vă ocupaţi? Aveţi funcţii cu denumiri pompoase, care dau bine la gagici?
Foto: zazzle.com
Pfuai, am încercat și eu să învăț QuarkXpress, dar nu mi-a ieșit deloc/. Mi se pare un program imposibil de folosit, cam ca Adobe Acrobat (nu reader).
De cand asteptam articolul asta…
Prefer Adobe Indesign. Iti da voie sa te exprimi mai creativ.
@Robintel: E foarte fain şi destul de uşor de folosit, important e să ai pe cineva care să îţi arate lucrurile de bază.
Răspuns la întrebarea din finalul articolului: Director general, Profesor jurist . :P Toate aceste titluri sunt adevărate. Și să știi că nu atrag „gagicile”. Doar banii din cont. :D
@Ana: păi de ce?
Hahaha… Eu am fost tehnoredactor vreo doi ani de zile la celălalt Replica (de Constanţa). Lucram în Page Maker. În Quark am lucart 3 ani de zile cât am fost tehnoredactor la revista universităţii, dar acolo eu îmi eram cântul, eu şi jocul. Cu alte cuvinte, am creat layoutul revistei de la zero în timp ce abia învăţam programul. Diferenţa între un număr când eram anul I şi unul de când eram anul III e enormă, mai ales că începusem să mă specializez şi în Page Maker la Replica (şi nu e mare diferenţă între programe). Ah, şi la Replica tot noi (tehnoredactorii) prelucram şi pozele. Dar aveam ca şi tine machete vagi, se lăsa mult în seama creativităţii noastre (de fapt a mea). Mai mult, tot noi decideam şi pozele de cele mai multe ori. Avantajul era că alegeam pozele care să fie cel mai uşor prelucrate deci care să arate cel mai bine.
Dintre toate muncile pe care le-am făcut (printre altele, electrician pe diferite şantiere, office assistant, ajutor de bucătar şi agent de publicitate) cea de tehnoredactor mi-a plăcut cel mai mult.
Şi sunt de părere că o publicaţie se descurcă şi fără un DTP bun, dar dacă vrea să fie cu adevărat performantă, fără un aspect impecabil nu are nici o şansă. Deci, da, tehnoredactorii sunt elemente importante într-o redacţie. Ca să nu mai vorbim că de obicei sunt şi IT-iştii cei mai pricepuţi.
Denisa, layout designer e cineva ca Mario Garcia, care a „desenat” cateva zeci de publicatii în toata lumea, sau, de la noi, Marian Toader ori Cristi Lipan.
pe contractul meu de angajare scrie (stai asa sa mai rad un pic =)) ) responsabil proces. :)) Foarte comunist, da’ de fapt nu stiau ce sa treaca. Initial am fost angajata ca link builder (SEO stuff), dar acum sunt Web content editor. :D
pana acum ceva timp, eram trantor de meserie, dar acum cica am un job…..nu il mentionez ca nu e un motiv prea mare de mandrie, dar totusi platesc taxe si impozite.
In românica, tehnoredactorul, de cele mai multe ori, este si layout designer, graphic designer, art director. Mai ales in oraşele de provincie.
Job+ul e fain daca nu lucrezi la un cotidian. Atunci devine un pic stresant.
Webdesigner – da asta nu da foarte bine la gagici, mai mult la gagii… de obicei gagicile ma intreaba „si spune tuuuu, stai mai mult prin casa, asa-i? in loc sa iesi si tu in cluuuuuuub sa te distreeeeezi” :))
@PAH, cam are dreptate @ocsike, la „țară” ești de toate, eu de exemplu am desenat de la zero layout-ul a patru publicații până acum și am redesenat două. Bine, doar două dintre ele mai există, dar asta nu înseamnă că nu le-am trecut la CV. :)
fiecare se descurca cum poate.
Nici un job, nici o denumire! In schimb am cuvinte pompoase scrise pe diplomele care nu prea ma ajuta cu nimic!
Am ajuns din întâmplare aici şi, bag seama, cam târziu! :)
În presă am făcut de toate: de la reporter, la redactor, tehnoredactor, secretar general de redacţie, iar de vreo zece ani… redactor-şef. Mai am puţin până mă voi pensiona şi pot să spun că cea mai frumoasă muncă a fost cea de DTP-ist. Şi acum mă mai apucă nostalgia şi, din când în când, mai pun mâna pe mouse, spre hazul colegilor.
Cu siguranţă, DTP-istul nu-i Dumnezeu. Însă poţi să-i spui Michelangelo fără nicio rezervă! ;)