După două luni cu instalaţia GPL pe Opel „Zamfir”

Au trecut aproximativ două luni de când Opelul meu Zafira cu motor de 1,8 litri funcţioneaza pe GPL. Am lăsat să treacă nişte timp şi mai ales nişte kilometri până când să pot să-mi spun o părere.

Adevărul e că nu sunt la prima instalaţie pe gaz. Îmi aduc aminte că în urmă cu aproape 30 de ani am descoperit la un prieten din Lugoj că avea instalaţie de gaz pe Dacia lui. L-am întrebat ce şi cum şi după ce mi-a explicat, m-am dat peste cap ca să-mi instalez şi eu una, lucru care nu era prea simplu pe vremea aia, deoarece nu se comercializa GPL în ţară, nu erau staţii de încărcare, nu erau nici service-uri specializate.

Instalaţia era una destul de rudimentară, care avea ca rezervor o butelie asemănătoare cu cele de azi, dar era prevăzută cu trei robineţi ca şi cei de la buteliile de aragaz: unul pentru alimentare, altul pentru alimentarea spre motor, iar al treilea pentru aerisire. Alimentarea cu gaz o făceam de la butelia de aragaz, printr-un furtun transparent şi intrau cam două butelii şi jumătate în rezervor. La bord aveam un întrerupător care comanda nişte electrovalve pentru pornirea sau oprirea alimentării cu benzină şi cu gaz, după nevoie.

Acum, la instalaţiile moderne, lucrurile sunt cu totul altele, trecerea de pe gaz pe benzină se face automat atunci când senzorul detectează temperatura optimă pentru acest lucru.

Instalaţia de la EcoKraft are calculator la fel ca al maşinii şi orice problemă se poate depista cu ajutorul lui. Motoarele moderne pe injecţie au nevoie de elemente mai sofisticate decât cele cu carburator, de unde şi preţul puţin mai ridicat.

În ce priveşte rezervorul, eu beneficiez de unul circular, care s-a potrivit la fix în locul roţii de rezervă şi care are o capacitate de 50 de litri, dar capacitatea utilă este de doar 80%, deoarece o supapă de siguranţă nu-ţi permite încărcarea lui la maximum, din motive de siguranţă. Lipsa roţii de rezervă am rezolvat-o prin cumpărarea unui kit de depanare şi un compresor pentru umflarea roţilor alimentat de la priza brichetei. 

Consumul de gaz l-am testat în mai multe feluri şi aici mă refer la stilul de conducere sportiv, liniştit-constant sau „la economie”. Am constatat că nu fac nici o economie dacă merg cu viteze mai mici, dar condusul sportiv duce la un consum ceva mai mare. La Opelul meu, consumul mediu pe benzină se învârte undeva pe la 7,5 – 7,7 litri la suta de kilometri, iar în aceleaşi condiţii, consumul de gaz este de 8 – 8,3 litri/100 km. Partea bună este că performanţele motorului la funcţionarea pe gaz nu sunt diminuate, adica are acelaşi demaraj şi aceeaşi viteză ca şi pe benzină.

De fapt, toate aspectele funcţionării pe gaz sunt partea bună a achiziţionării unei astfel de instalaţii. Preţul gazului fiind la jumătatea preţului benzinei, rezultă o economie foarte importantă la bugetul familiei.

Am observat că multă lume pune pe seama diferenţei de preţ gaz-benzină faptul că investiţia se amortizează într-o anumită perioadă de timp, iar unii consideră că dacă nu circuli prea mult, nu este rentabil să îţi montezi o instalaţie pe gaz. Eu privesc altfel acest lucru. Am considerat investiţia ca o reparaţie la maşină care se poate ivi oricând, dar mă bucur acum, când costul unui kilometru este redus la jumătate.

Încă un mare avantaj poate fi şi acela că odată făcut plinul de gaz şi de benzină, ai o autonomie de rulare dublă, lucru care, la unele deplasări în zone în care preţul combustibilului este prea mare, te ajută foarte mult.

Despre staţiile GPL de la noi din ţară, numai de bine – adică am fost peste tot şi nu am constatat vreo dificultate în acest sens. Preţurile nu diferă prea mult [cel mai ieftin GPL este în Bucureşti, sub 3 lei / litru] şi nu cred că evoluţia preţului la benzină să facă gazul mai puţin atractiv, din contră.

În concluzie, eu încurajez pe oricine doreşte să-şi monteze o astfel de instalaţie şi poate până acum a stat în cumpănă: nu aveţi nimic de pierdut şi vorba celor de la Ecokraft: nu mai ardeţi banii pe benzină!

Articol scris de Tata.