După ce am scris articolul în care mă lăudam cu canapeaua mea cea nouă, am vrut să îl editez, pentru că mi-am dat seama că am „sunat” precum un speaker motivațional. Dar adevărul este că de fiecare dată când „mi s-a pus pata” pe ceva, am reușit să obțin ce mi-am dorit.
Sigur, vorbesc în special despre lucruri, obiecte, pentru că pe alea e cel mai ușor să ți se pună pata. În general, am muncit un pic (sau mult) mai mult, am avut cui să cer un fel de avans pentru muncile prestate ulterior (dacă vă gândiți la prostii e pentru că aveți o minte bolnavă muahaha I know because I have it, too), în general nu a fost nevoie decât de un efort mental suplimentar pentru a obține chestiile dorite.
Ca o paranteză, mi-ar plăcea să mă pot psihanaliza ca să înțeleg de ce nu am făcut niciodată eforturi pentru lucrurile mai importante pe care mi le doresc – mutarea în altă țară, călătorii în locuri îndepărtate etc.
Revenind la realitatea lucrurilor palpabile: îmi dau seama că nu toată lumea are norocul meu. Poate că eu am a particular set of skills, vorba aia, care mă ajută să fac bani mai ușor decât alții. Sau poate că am avut, pur și simplu, norocul de a mă naște într-o familie unde nu a trebuit să mă lupt cu șapte frați pentru un colț de pită, așa că am avut confortul de a face ce-am vrut cu timpul meu. Sunt conștientă că există oameni de vârsta mea care s-au luptat toată viața pentru supraviețuire – asta doar în jurul meu, că în alte colțuri de lume oamenii luptă toată viața pentru supraviețuire, neavând practic nici o șansă la o viață decentă. Sunt conștientă, de asemenea, că există oameni care la vârsta mea au deja casă + casă de vacanță + mașină scumpă + călătorii în locuri exotice, fără să fi depus eforturi supraomenești.
Pur și simplu, viața fiecăruia dintre noi este un lung șir de alegeri, de răscruci. În funcție de alegerea pe care o faci la un moment dat în viață, întreg cursul ei se schimbă. Ai luat-o la stânga, ai renunțat la facultate, te duci pe drumul antreprenoriatului și poți să ai succes sau să eșuezi. Și de acolo o iei la stânga și continui sau te duci la dreapta, înapoi în confortul unui job călduț. Poate că dacă ai fi continuat, ideile tale ți-ar fi adus o avere, dar ai preferat să ai siguranța zilei de mâine. Nu vei ști niciodată.
Nu neapărat o canapea comodă, dar ceva pe care să poți să te așezi.
Gata cu filosofia. Am plecat de la o canapea și am ajuns la alegerile pe care le facem în viață. Ce voiam să zic: ispite sunt peste tot. Ce te faci dacă îți dorești ceva foarte mult, dar nu așa, oricum, ci ajungi să faci o obsesie pentru acel ceva? Unele cărți zic că dacă îți dorești suficient de mult, se ocupă Universul de obținerea lui pentru tine, se învârt energiile pozitive și te rezolvă, cumva. Inventez, nici măcar nu am citit cartea aia, dar am tot auzit esența ei: dacă îți dorești ceva suficient de mult, întregul univers va complota pentru ca dorința ta să prindă viață.
BULLSH|T!
Universului puțin îi pasă de tine și de dorințele tale. Dacă îți dorești ceva, fă bine și muncește pentru acel ceva! Nu e suficient să emani energie pozitivă și să dai frumos din gene. Nimănui nu-i pasă de problemele tale cât ar trebui să îți pese ție!
Și dacă nu ai ce vinde, nu ai cui să-i ceri, nu ai nici o mătușă bogată care să te treacă în testament sau să te împrumute pe termen nelimitat, poți să iei un credit. Dar atenție! Creditele, în opinia mea, nu sunt pentru mofturi. În special creditele rapide sunt pentru lucruri cu adevărat necesare – am absolută nevoie de bani ACUM, dar știu că pot să îi returnez în termenul în care m-am angajat să o fac.
Bun, și acum întrebarea pentru voi: ce faceți când vă doriți ceva mare (ceva care necesită un efort financiar mare)? Unde apelați? Pe cine sunați în miez de noapte să vă împrumute? Ce vindeți? OLX is your friend? :D
Recunosc ca sunt privilegiat. Cand am avut nevoie de ajutor am apelat la parinti. Au fost momente in care am si vandut din „mofturi”, in pierdere e drept, ca sa ma descurc de unul singur.
Si nu, nu-i suficient sa vrei ceva fff mult. Ai nevoie si de know-how. Si de noroc. Si de bani uneori. Cand am avut unele n-am avut altele. De-asta banuiesc c-am dat chix de fiecare data cand am vrut sa fac o afacere. Am inteles in schimb ca nu putem fi toti oameni de afaceri, dar putem face lucruri mari si in alte feluri.
In niciun caz nu apelez la cineva noaptea. Asta da dovada de pripa si nu este deloc bine cand e vorba de ceva „mare”. Eu as vinde ceva ce nu-mi este neaparat util si care sta prin casa degeaba.