Profit de această ocazie pentru a-mi cere scuze, oficial, tuturor vânzătoarelor din „marile” magazine ale judeţului, pentru că am îndrăznit să le deranjez. Am profitat de o zi liberă şi am luat-o, la pas, prin magazine, să văd ce mai e nou şi să stric bani, doar la asta mă pricep foarte bine. Şi ce mi-a fost dat să văd, într-un mare „shopping center” din centrul municipiului reşedinţă de judeţ?
Toate, dar absolut toate vanzatoarele pareau deranjate de prezenta mea, aproape de ora inchiderii, in raioanele lor. Studiam cu atentie vreun produs, aveam parte de o spranceana ridicata; daca mai aveam si tupeul sa intreb ceva, deja dadeam dovada de o nesimtire crasa. O doamna mi-a spus chiar ca nu are nimic asemanator cu produsul pe care il cautam eu, cu o atitudine care trada lipsa totala de interes in a-si vinde marfa. Probabil ca nu primeste niciun comision, prin urmare, nu este preocupata de vanzari. Si-atunci, eu de ce sa mai insist? Trebuie sa fii masochist rau daca esti dispus sa platesti ca sa fii ignorat! Din pacate, fenomenul descris de mine nu este unul singular. Lipsa de interes fata de clienti a luat o asemenea amploare, incat tinde sa devina „marca inregistrata” a Romaniei, iar asta nu da deloc bine in procesul de branding de tara despre care se vorbeste atat de mult in ultimii ani. Am auzit unele povestiri despre chelneritele care lucreaza pe litoralul bulgaresc, pe care mi-a venit greu sa le cred. Cica ar fi nu doar zambitoare si erviabile, ci chiar dispuse sa te lamureasca daca le adresezi vreo intrebare! Mi-a venit greu sa cred ca o chelnerita ar putea sa-ti zambeasca dezinteresat; asta pana cand am vazut cu ochii mei ca povestirile erau adevarate. Ca bulgarii, fara sa aiba atat de multe obiective turistice, au reusit sa atraga turistii straini – si, cel mai dureros, si pe cei romani – pe partea lor de litoral. Ospitalitatea romaneasca a devenit doar un termen pe care ne place sa-l folosim in brosurile de prezentare a tarii noastre, iar litoralul romanesc mai este „populat” doar de acei romani masochisti care inca mai cred ca la noi e mai bine decat la ei. Noi ne intampinam clientii incruntati, satui de „aerele lor de occidentali” si-i servim, dar nu fara sa le dam senzatia ca le facem cine stie ce favoruri. Ceea ce ma frapeaza este, insa, indiferenta consumatorilor romani. Am devenit atat de imuni la nesimtirea care ne inconjoara, incat nu ne mai deranjeaza nici faptul ca nu beneficiem de serviciile pentru care platim, sau suntem dispusi sa dam de trei ori pretul unui produs doar pentru „avantajul” de a face cumparaturi intr-un mall, sau, in cazul judetului nostru, intr-un shopping center. Astept cu nerabdare deschiderea mall-urilor din Deva si Hunedoara; o sa ma distrez teribil cand voi vedea cum hunedorenii cu stare se vor intrece in parada de fite. Eu, una, mi-am invatat lectia: daca vreau sa cumpar ceva, solutia este sa caut intai in mai multe magazine, pentru ca, se stie, prostia si domnia se platesc. A-ti face cumparaturile dintr-un „shopping center” echivaleaza cu ambele. Face bine la statutul social, dar, in acelasi timp, dauneaza la buzunare si la orgoliu. Si, oricum, prefer sa intru intr-un magazin unde sa mi se raspunda la salut sau la intrebari (culmea tupeului!) si, eventual, sa primesc si informatii suplimentare despre marfa care ma intereseaza, decat sa fiu ignorata, cu stil, intr-un magazin mare, „de fite”.
Publicat în săptămânalul REPLICA.