1 mai. O zi, în fiecare an, în care sărbătorim munca. Parcă aşa-i zice, „ziua muncii”. Eu am sărbătorit-o muncind, la fel cum, proababil, au făcut mulţi alţi români. Da, e frumos să ieşi la un grătar, un mic, o bere ş.a., dar mi se pare absurd să laşi munca deoparte doar pentru că aşa trebuie, mai ales dacă Ziua Muncii cade în mijlocul săptămânii. Şi noi, românii, avem darul de a prelungi sărbătorile de orice fel. Sunt convinsă că în multe firme nu s-a lucrat nici luni, ca să fie un week-end prelungit, dacă 1 mai tot „a picat” marţea. Spun asta pentru că pe toate uşile magazinelor am văzut afişe cu „program special” de 1 mai, program care începea de prin 28-29 aprilie şi se termina astăzi. Bine că s-a terminat şi acum putem să ne întoarcem cu toţii pe la job-urile noastre. N-o să fie uşor, dar după un week-end prelungit, avem o săptămână scurtă, mâine e joi, poimâine-i gata şi e iar week-end!
Şi politicienii au profitat de ziua de ieri pentru a-şi face propagandă. Furnicuţele PSD şi-au pus în gând să se înmulţească, astfel că, ieri, cu ocazia „Zilei porţilor deschise la PSD”, au blocat traficul din capitală, pentru a-şi omeni, cu mici şi bere, cei 20.000 de noi membri. Tăriceanu a devenit un premier monden, participând la o mulţime de evenimente, târguri şi lansări, sperând, probabil, la o baie de mulţime – sau măcar un duş.
„Hai să ne mutăm la mare, / O ţară de oraşe goale” – aşa zicea, acum câţiva ani, trupa Vama Veche. Deşi apa mării a fost cam rece, oamenii au evadat, totuşi, dintre betoane. Cel puţin oraşul meu arăta de parcă fusese părăsit.
Cu toate astea, sărbătoarea de 1 mai nu mai, are, parcă, farmecul dinainte de 1989. Parcă nu-ţi mai vine să laşi totul baltă pentru patru-cinci zile şi s-o tai la mare, când ştii că ai proiecte de terminat, deadline-uri de respectat şi clienţi care aşteaptă să le prezinţi o lucrare. Nu spun că e neapărat un lucru bun, dar parcă e mai bine să nu fii nevoit să urmezi valul. Eu, spre exemplu, mă bucur că am avut LIBERTATEA de a MUNCI ieri, de Ziua Muncii.