Ce mi-a fost dat să citesc, ieri, pe un site de ştiri? Că poliţiştii din Marea Britanie au fost „dotaţi” cu ghiduri de conversaţie pentru a putea sta de vorbă cu românii de pe insulă. Nu e pentru prima dată când presa britanică ne pune într-o lumină proastă, însă de data aceasta, măsura a fost luată de Poliţia britanică şi doar relatată de presă.
Bineînţeles că ofiţerii de poliţie s-au plâns că trebuie să înveţe expresii în română, dar se pare că infractorii români prinşi „cu mâţa-n sac” refuză să comunice în limba lui Shakespeare, iar învăţarea unor expresii uzuale de către poliţişti era singurul mod de a sta de vorbă cu românii.
Degeaba avem noi o mulţime de elevi olimpici, studenţi remarcabili sau gimnaste de excepţie, adevărata noastră carte de vizită sunt, de fapt, cei care-şi duc veacul pe străzile ţărilor din Uniunea Europeană. ÃŽntâmplarea cu românii care au mâncat lebedele din Viena ne zgârie şi acum auzul, de câte ori e pomenită, şi, slavă (?) Domnului, nu e singulară!
Plecaţi să cerşească euro şi să fure, aceşti oameni sunt, oricât am încerca să fim „politically correct”, o pată pe obrazul nostru.
ÃŽmi scapă adevăratele motive pentru care am fost acceptaţi în Uniunea Europeană, dar sunt sigură că europenii nu şi-au dorit mai multe furturi şi nici liberul acces al hoţilor din România în ţara lor. Da, îmi iubesc ţara, însă nu pot să nu observ cât de mult rău ne fac toate aceste întâmplări. Am auzit oameni spunând că, odată ieşiţi din ţară, preferă să spună că sunt din alte ţări, ascunzând faptul că sunt români. E trist…
O să fac, şi de data asta, haz de necaz şi închei într-o notă optimistă: până la urmă, nu ne-am integrat noi în Uniunea Europeană – ce folos, noi eram, oricum, europeni -, în schimb, se integrează Uniunea, încet-încet, în România. Spania şi Italia vor fi primele care vor deveni colonii româneşti, în Marea Britanie, limba română va fi obligatorie în şcoli, iar Germania va învăţa de la noi despre „sfertul academic”.
Articolul este publicat şi aici: 