Nu mi-a fost niciodată rușine să recunosc că mă îmbrac din second hand. De când au apărut secondurile, am fost clientă fidelă. Când eram eu în liceu, nu erau prea multe seconduri și nici atât de multe haine rulate cum vedem astăzi pe la toate second hand-urile („colecții” noi lunar, marfă nouă în fiecare zi etc.), așa că mai cumpăram blugi noi din piață (Lotus, că tot a menționa cineva pe un grup marca asta, toți purtam blugi Lotus într-o vreme) și tricouri din magazine. Dar la modul cel mai serios, nu am amintiri cu mine cumpărându-mi haine, în adolescență, de altundeva decât din second. Mall-uri nu erau, magazinele de haine vindeau la prețuri exorbitante pentru un copil cu alocație mică, așa că secondurile erau salvarea.
Astăzi, preferatul meu e Humana, pentru că are întotdeauna ceva nou și aproape că nu există să fac o vizită și să plec cu mâna goală. În felul ăsta, îmi asigur o garderobă consistentă cu bani puțini și am mereu haine pe măsura mea chiar dacă mă îngraș/slăbesc/mă îngraș din nou/dar un lucru n-o să-l uit vreodată: banii pă show.
Am și o problemă: prea multe haine am adunat și nu îmi găsesc timpul și energia necesare ca să fac un „declutter”, adică să mai aerisesc dulapurile, căci da, am mai multe și toate-s doldora de haine. Iar dacă m-ai cunoaște personal, ai ști că îmi aleg câteva haine (puține) și trag de ele până se rup, pentru că o parte a creierului meu e rezistentă la schimbare, în timp ce alta, mai slăbuță, vrea diversitate, dar… nu acum. Dezvolt adevărate obsesii pentru unele piese vestimentare banale sau, ar zice unii, chiar urâte.
În fiiine, ce voiam să vă spun este că pentru toți piticii mei de pe creier, existența magazinelor de haine SH este o gură de aer proaspăt. De exemplu, recent mi-am dat seama că nu mai vreau haine verzi sau portocalii și că acum culoarea mea preferată este turcoazul. Sau teal, sau albastru verzui, cum i-o mai zice. Și acum vă puteți imagina bucuria mea când am găsit, în fața unui second care era închis (era duminică), o cutie cu chestii GRATIS. Printre care și această eșarfă, fix în nuanța mea preferată! Ce credeți, am luat-o și o port sau mi-a fost rușine să „caut în gunoi”?
Nu mi-a fost rușine. E o eșarfă în stare perfectă, am spălat-o și o port cu drag. Îmi place atât de mult, încât dacă o găseam la vânzare, dădeam chiar și 10 lei pe ea, eu, zgârcita (conform propriei mele familii).Și asta înseamnă să ai grijă de Planetă 
– să cumperi haine deja purtate înseamnă să nu se mai consume resurse pentru a crea haine noi. Să îti iei plase și pungi de acasă când mergi la cumpărături înseamnă să nu mai consumi plastic care ajunge în cele din urmă în apele, pământul, mâncarea și corpul nostru. Să reciclezi, să folosești de mai multe ori, să nu arunci bunuri pentru care au fost consumate resurse, să alegi responsabil, să cumperi local. Cam astea sunt lucrurile pe care încerc să le fac. Sigur că nu reușesc mereu, dar puținul pe care îl fac contează. Iar faptul că de un și jumătate nu mai mănânc animale este cea mai mare reușită a mea.
Revenind la SH-uri: sunt cool, dați-le o șansă. Veți găsi piese unice, uneori haine de firmă (care i-au costat o grămadă de bani pe bogații care le-au donat), lucruri de calitate la prețuri incredibil de mici. Și chiar dacă oferta din magazinele cu haine noi este bogată, parcă tot n-ai vrea să te îmbraci ca toți cunoscuții tăi.
Voi cumpărați din second?