Voi, ăştia mai bătrâni, ţineţi minte sticluţele alea mici cu „esenţe” de rom, de migdale, de vanilie pe care le foloseau gospodinele la prăjituri? Sunt convinsă că şi astăzi se mai folosesc, pentru că le-am văzut prin supermarket-uri şi dacă nu s-ar cumpăra, nu s-ar mai produce.
Mi-am amintit de esenţa de migdale, care era preferata mea în copilărie, când am mirosit un săpun lichid pe care am dat 2,5 lei la Auchan şi care miroase demenţial 0 exact ca esenţa de migdale de pe vremuri. Atunci am realizat că eu aveam în casă „esenţă” dintr-o nucă pe care nici măcar în poze nu o văzusem. De unde să fi avut migdale pe vremea comunismului, când şi nucile erau aproape marfă de contrabandă?
Abia de câţiva ani, de când marile lanţuri de supermarket-uri au deschis şi pe la noi magazine mai mari şi mai multe, găseşti migdale prăjite – şi, de cele mai multe ori, sărate – la discreţie. Unde discreţie înseamnă că le poţi cumpăra în cantităţi mari, cu condiţia să ai bani, că sunt destul de scumpe.
Pe timpul comunismului multe lucruri erau aproape marfa de contrabanda. Probabil de asta se si intiparea asa bine in minte parfumul lor in acea vreme…
Se prea poate…
Uite un alt exemplu: o tanti, fostă bucătăreasă la popota unităţii militare unde presta tatăl meu, a plecat pe vremea aia în Franţa, la copii sau ceva de genul ăsta. Nu ştiu cum a fost posibil, ştiu că s-a şi întors la un moment dat şi, cum cere „tradiţia”, trebuia să le aducă tuturor cunoştinţelor câte ceva, un cadou cât de mic. Nouă ne-a dat nişte săpunuri, sau cel puţin un săpun. Se numea Cleopatra şi mi s-a părut cel mai fin şi mai frumos mirositor săpun pe care îl văzusem până atunci. Douăzeci de ani mai târziu, mi-am amintit şi am răscolit Internetul în căutarea acelui parfum. Şi ce să vezi, l-am găsit. Am comandat zece bucăţi, să ştiu de-o treabă.
A venit coletul. Ăăă… sigur ăsta era? Ăsta era, că ambalajul e identic, auriu cu albastru închis, dar mirosul… pfuai, nu avea nici o legătură cu ceea ce ţineam eu minte. Săpunul are un parfum banal, aproape că seamănă cu săpunul de rufe. Dar am strâns din dinţi şi l-am folosit, în amintirea vremurilor când ăla era CEL MAI FAIN miros pe care-l simţisem până atunci.